Visit PokerStars.com

Precizare
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2011-01-20 13:43
Cursurile si seminariile de pe acest blog sunt cele care se predau la Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, din cadrul ASE si sunt din perioada 2007-2010.

sql seminar
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-27 22:54
Cate produse a achizitionat fiecare client:
SELECT Tbl_clienti.[cod client], Count([Tbl_linie factura].[cod produs]) AS [nr produse]
FROM (Tbl_clienti INNER JOIN Tbl_factura ON Tbl_clienti.[cod client] = Tbl_factura.[cod client]) INNER JOIN (Tbl_produs INNER JOIN [Tbl_linie factura] ON Tbl_produs.[cod produs] = [Tbl_linie factura].[cod produs]) ON Tbl_factura.[numar factura] = [Tbl_linie factura].[numar factura]
GROUP BY Tbl_clienti.[cod client];
Total pe fiecare factura:
SELECT [Tbl_linie factura].[numar factura], [cantitate]*[pret] AS total
FROM Tbl_produs INNER JOIN (Tbl_factura INNER JOIN [Tbl_linie factura] ON Tbl_factura.[numar factura] = [Tbl_linie factura].[numar factura]) ON Tbl_produs.[cod produs] = [Tbl_linie factura].[cod produs]
GROUP BY [Tbl_linie factura].[numar factura], [cantitate]*[pret];
Cate filme a imprumutat fiecare client:
SELECT Tbl_client.[cod client], Tbl_client.nume, Tbl_client.prenume, Count(Tbl_film.[cod film]) AS [nr filme]
FROM Tbl_film INNER JOIN (Tbl_dvd INNER JOIN ((Tbl_client INNER JOIN Tbl_bon ON Tbl_client.[cod client] = Tbl_bon.[cod client]) INNER JOIN [Tbl_dvd/bon] ON Tbl_bon.[numar bon] = [Tbl_dvd/bon].[nr bon]) ON Tbl_dvd.[cod dvd] = [Tbl_dvd/bon].[cod dvd]) ON Tbl_film.[cod film] = Tbl_dvd.[cod film]
GROUP BY Tbl_client.[cod client], Tbl_client.nume, Tbl_client.prenume;
Clienti din Bucuresti:
SELECT Tbl_client.[cod client], Tbl_client.nume, Tbl_client.prenume, Tbl_client.localitate
FROM Tbl_client
GROUP BY Tbl_client.[cod client], Tbl_client.nume, Tbl_client.prenume, Tbl_client.localitate
HAVING (((Tbl_client.localitate)="bucuresti"));
Cei nascuti in 1988:
SELECT Tbl_client.[cod client], Tbl_client.nume, Tbl_client.prenume, Tbl_client.[data nasterii]
FROM Tbl_client
WHERE (((Tbl_client.[data nasterii]) Like "*/*/1988"));
Cate DVD-uri contine fiecare bon:
SELECT [Tbl_dvd/bon].[nr bon], Count([Tbl_dvd/bon].[cod dvd]) AS [CountOfcod dvd]
FROM [Tbl_dvd/bon]
GROUP BY [Tbl_dvd/bon].[nr bon];
Cate contracte a incheiat fiecare client:
SELECT Tbl_clienti.[cod client], Count(Tbl_polita.[numar contract]) AS [CountOfnumar contract]
FROM Tbl_clienti INNER JOIN Tbl_polita ON Tbl_clienti.[cod client] = Tbl_polita.[cod client]
GROUP BY Tbl_clienti.[cod client];
Clienti din Bucuresti care au incheiat mai mult de 1 contract:
SELECT Tbl_clienti.[cod client], Tbl_clienti.localitate, Count(Tbl_polita.[numar contract]) AS [CountOfnumar contract]
FROM Tbl_clienti INNER JOIN Tbl_polita ON Tbl_clienti.[cod client]=Tbl_polita.[cod client]
GROUP BY Tbl_clienti.[cod client], Tbl_clienti.localitate
HAVING (((Tbl_clienti.localitate)=[introduceti localitatea]) AND ((Count(Tbl_polita.[numar contract]))>1));
Clienti oras:
SELECT Tbl_clienti.*
FROM Tbl_clienti
WHERE (((Tbl_clienti.localitate)=[introduceti localitatea]));
Clienti oras(parte):
SELECT Tbl_clienti.*, Tbl_clienti.localitate
FROM Tbl_clienti
WHERE (((Tbl_clienti.localitate) Like "*" & [introduceti localitatea] & "*"));
Despagubirea pe fiecare client:
SELECT Tbl_clienti.[cod client], [Tbl_documente de plata].[nr contract], Sum([Tbl_documente de plata].suma) AS [despagubirea pe fiecare client]
FROM (Tbl_clienti INNER JOIN Tbl_polita ON Tbl_clienti.[cod client] = Tbl_polita.[cod client]) INNER JOIN [Tbl_documente de plata] ON Tbl_polita.[numar contract] = [Tbl_documente de plata].[nr contract]
GROUP BY Tbl_clienti.[cod client], [Tbl_documente de plata].[nr contract];
Persoana fizica /juridica:
SELECT Tbl_clienti.[cod client], Tbl_pf.nume, Tbl_pf.prenume, IIf(IsNull([nume])," persoana juridica ","persoana fizica") AS tip, Tbl_pj.denumire
FROM (Tbl_clienti LEFT JOIN Tbl_pf ON Tbl_clienti.[cod client] = Tbl_pf.[cod client]) LEFT JOIN Tbl_pj ON Tbl_clienti.[cod client] = Tbl_pj.[cod client];
Reducere pentru contractele in care nu s-a produs riscul:
SELECT Tbl_polita.[numar contract], Tbl_polita.[data contract], Count([Tbl_proces verbal].[numar proces]) AS [CountOfnumar proces], [valoare contract]*0.05 AS reducere
FROM Tbl_polita LEFT JOIN [Tbl_proces verbal] ON Tbl_polita.[numar contract] = [Tbl_proces verbal].[nr contract]
GROUP BY Tbl_polita.[numar contract], Tbl_polita.[data contract], [valoare contract]*0.05
HAVING (((Count([Tbl_proces verbal].[numar proces]))=0));
Suma pe fiecare contract:
SELECT [Tbl_documente de plata].[nr contract], Sum([Tbl_documente de plata].suma) AS SumOfsuma
FROM [Tbl_documente de plata]
GROUP BY [Tbl_documente de plata].[nr contract];
Cate produse a achizitionat fiecare client:
SELECT Tbl_clienti.[cod client], Count([Tbl_linie factura].[cod produs]) AS [nr produse]
FROM (Tbl_clienti INNER JOIN Tbl_factura ON Tbl_clienti.[cod client] = Tbl_factura.[cod client]) INNER JOIN (Tbl_produs INNER JOIN [Tbl_linie factura] ON Tbl_produs.[cod produs] = [Tbl_linie factura].[cod produs]) ON Tbl_factura.[numar factura] = [Tbl_linie factura].[numar factura]
GROUP BY Tbl_clienti.[cod client];
Interogare Make Table:
SELECT Tbl_factura.[numar factura], Tbl_factura.[data factura], Tbl_factura.tva, Tbl_factura.marfa, Tbl_factura.[cod client] INTO Tbl_facturi_noi
FROM Tbl_factura
WHERE (((Tbl_factura.[data factura])>Date()-365));
Interogare de adaugare:
INSERT INTO Tbl_produs ( [cod produs], [denumire produs], um, pret )
SELECT [Copy Of Tbl_produs].[cod produs], [Copy Of Tbl_produs].[denumire produs], [Copy Of Tbl_produs].um, [Copy Of Tbl_produs].pret
FROM [Copy Of Tbl_produs];
Interogare de actualizare a pretului:
UPDATE [Copy Of Tbl_produs] SET [Copy Of Tbl_produs].[cod produs] = "pret*0.96"
WHERE ((([Copy Of Tbl_produs].[cod produs])>[introduceti borna minima] And ([Copy Of Tbl_produs].[cod produs])<[introduceti borna maxima]));
Interogare stergere:
DELETE Tbl_facturi_noi.[numar factura], Tbl_facturi_noi.[data factura], Tbl_facturi_noi.[cod client]
FROM Tbl_facturi_noi
WHERE (((Tbl_facturi_noi.[cod client])=2));

Lista marfuri din stoc in depozitele 2 si 3 pt care sunt preturi desfacere:
Select denuminre,um,pret_d
Form stocuri
Where nr_d in(2,3)and stoc<>0 and pret_d is NOT NULL;

Lista studentii din an 2,3,5 al caror incepe cu A si obtinut note intre 8 si 10
Select nume,nota
From situatie
Where an IN(2,3,4) AND nume like ‘’A*’’and nota between 8 and 10
Order by 1;

Nr client au incheiat contrace cu firma X intre 1ian si 30 iun 1999
Select count(*) as nr_contracte
From Contr
Where data_c between #01/01/99# and #06/30/99#;

Totalul ch commune de sectie in august si media
Select sum(ch_s) as t_ch_s,AVG(ch_s)as medie_ch_s
From calculatie
Where luna=’’august’’;

Nr mediu, total actiuni emise,Buc Ploiesti
Select localitate,val_nom, AVG([nr_act]) as medie
Sum ([nr­_act]) as total
From capitaluri
Group by localitate,val_nom
Havin localitate in(“Buc”, “Ploiesti”)

Clientii rau platnici cu val >20 mil
Select denumire_client, sum(val neachitata) as total
From creante
Group by creante
Having sum(val neachitate)>20 mil;
Tipurile de immobile ce au in medie val d asig >3 mil si pt care exista >50 pers ce au dorit s asig astfel d imobi
Select tip_imobil,avg(val asig)as medie
Count (*) as nr_total_d_asigurati
From asigurari
Group by tip_imobil
Having avg(val_asig)>3 mil and count(cod_asigurat)>50;


Dobanzile lunare acordate clientilor in fct d sumele depuse pt o rata anuala d 51%
Select CI.nume,cont suma existent*(0.51/12)as dobanda
From client as nume, cont depunere as cont
Where cod client=condtcod client
Order by ci.cod client;
Suma facturata si incasata pt fiecare client si facture
Select factura.nr_factura, client.cod_client,facture.suma_factura,Incasari.suma_incasata
From facture,client,incasari
Where factura.cod client=client.cod client and client.cod client=incasari.cod client
Order by client.cod client;

Nume colaboratori firma intre 97-98 cu varsta<30 ani, ordonarea dupa nume
Select nume,prenume,varsta from Sit97
Union select nume,prenume,varsta from sit 98
Order by nume;

Interogari insert: 1.insert values into: Insert into marfuri
(cod marfa,denumire,categorie,u.m,cat vanduta,pret)
Values(1000,sapun,cosmetic,buc,50,70);
2.insert …select: inserare nr,nume,prenume,studii pt agentii d vanzare care sunt student,selectia din agent vanzare, destinatia studii
Create Table studii(nr Number,nume Text, pren Text, std Text);
Insert into studii(nr,nume,pren,std)
Select nr,nume,prenume,std
From agent_vanzare
Where std=student

Interogari Delete: stearga inreg pers angajate inainte de 1 ian 1990
Delete*
From agent_vanzarewhere data_a<#01/01/90#
Interogari Update: modif in table marfuri caterg d marfa din detergent ->detergent
Update marfuri
Set categ=’’detergenti’’
Where categ=’’detergent’’

sql
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-27 22:53
SGBD Access SQL
Limbajul SQL (Structured Query Language) este un limbaj declarativ (neprocedural) care permite o comunicare complexă şi rapidă a utilizatorului cu bazele de date, în funcţie de cerinţele şi restricţiile informaţionale ale acestuia.
Printr-un limbaj declarativ (neprocedural) utilizatorul descrie informaţiile pe care vrea să le obţină în urma interogării, fără a preciza algoritmii necesari pentru obţinerea rezultatelor dorite. SQL nu este un limbaj de programare sau de sistem, ci mai curând face parte din categoria limbajelor de aplicaţii (orientate pe mulţimi) pentru baze de date relaţionale. Faptul că este un limbaj standard a condus la recunoaşterea principalelor sale instrucţiuni de către mai multe SGBD-uri (Oracle, Access, Dbase, INFORMIX, DB2, Visual FoxPro.) Pe lângă manipularea şi regăsirea datelor, SQL efectuează şi operaţii complexe privind actualizarea şi administrarea bazei de date.
În funcţie de rolul lor în manipularea datelor şi tranzacţiilor, instrucţiunile SQL, pot fi grupate în: instrucţiuni de definire a datelor care permit descrierea structurii bazei de date; instrucţiuni de manipulare a datelor în sensul adăugării, modificării şi ştergerii înregistrărilor; instrucţiuni de selecţie a datelor care permit consultarea bazei de date;
instrucţiuni de procesare a tranzacţiilor care privesc unităţile logice de prelucrare şi constituie în fapt, operaţii multiple de manipulare a datelor; instrucţiuni de control al cursorului; instrucţiuni privind controlul accesului la date. Cuvintele cheie ale “vocabularului” SQL (fraza SQL) sunt: instrucţiunile, clauzele, funcţiile şi operatorii.
Instrucţiunile: au cel mai important rol, deoarece determină executarea unei acţiuni (SELECT; CREATE; INSERT; DELETE; UPDATE). Clauzele restricţionează aria valorică a entităţilor ce participă la interogare (WHERE; ORDER BY; GROUP BY; HAVING).
Funcţiile îmbunătăţesc capacităţile SQL de a manipula datele (Sum; Max; Avg; Count; Iif). Operatorii efectuează o comparare a valorilor selecţiei (=; >; >=, >; >= And; Or; Not; Between; Like; In; . Reguli de sintaxă ale unei fraze SQL: Orice frază SQL se va termina cu semnul “;” Se utilizează punctul (“.”) ca separator între numele tabelei şi numele câmpului, atunci când o interogare are ca surse de date mai multe tabele (SELECT Carti.Cod_ISBN); Se utilizează parantezele drepte (“[]”) pentru a încadra nume de câmpuri interspaţiate sau purtătoare de caractere neaceptate de SQL (SELECT Materiale.[Denumire Material]) Se utilizează virgula (“,”) pentru a delimita elementele (parametri) unei liste (SELECT Cod_Mat, Den_Mat, etc.) Elementele de tip şir de caractere se vor marca între ghilimele(“text”), iar valorile de tip dată/timp se vor marca între #. Caracterele de înlocuire generice sunt “?” sau “*” Limbajul de manipulare a datelor: Interogări (simple) de selecţie SELECT [domeniu: ALL/DISTINCT/DISTINCTROW] listă selecţie câmpuri FROM nume tabelă(e) [WHERE criteriu de selecţie]
[ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}]; Domeniul determină modalităţile de manipulare a înregistrărilor din BD asupra căreia operează selecţia. Domeniul poate fi: ALL (implicit) include toate înregistrările care îndeplinesc condiţiile impuse; DISTINCT elimină înregistrările care au valori duplicate în câmpurile selectate (se va afişa doar o apariţie a datei multiple) DISTINCTROW elimină înregistrările duplicate în ansamblul lor (nu numai pe acelea care au câmpuri duplicate)
SELECT [domeniu: ALL/DISTINCT/DISTINCTROW] listă selecţie câmpuri
FROM nume tabelă(e) [WHERE criteriu de selecţie] [ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}]; Listă selecţie câmpuri reprezintă proiecţia BD, cuprinzând toate câmpurile care vor apărea în tabela cu rezultatele interogării (,)
Clauza FROM nume tabelă precizează tabela sau tabelele (sau interogări deja create) din care fac parte câmpurile ce fac obiectul proiecţiei BD (,) Clauza WHERE precizează criteriul de selecţie sub forma unei expresii. Clauza este opţională şi nu operează cu funcţii totalizatoare Clauza ORDER BY precizează criteriul de ordonare a înregistrărilor selectate. Fiecare câmp precizat în Clauza ORDER BY constituie o cheie de sortare (sensul sortării se precizează prin ASC (implicit) sau DESC) Selectarea câmpurilor a1 şi a2 din A SELECT DISTINCTROW a1,a2 FROM A Selectarea (fără dubluri a) lui a5 > 1000 şi a3=şir SELECT DISTINCT a5 FROM A WHERE a5>1000 AND a3=”text”;
Selectarea (fără dubluri) a lui a1 şi a5 pentru care a5> 1000 SELECT DISTINCT a1,a5 FROM A WHERE a5>1000; Selectarea lui a5 pt care a3 are o rădăcină precizată
SELECT DISTINCT a5 FROM A WHERE a3 LIKE ”*text”; Selectarea (fără dubluri a) lui a5 <> (100,1000) SELECT DISTINCT a5 FROM A WHERE a5
(NOT) BETWEEN 100 AND 1000 Selectarea câmpurilor a2, a4 şi a5 din A pt. care a2 să ia valorile 1500, 13000 şi 14000, cu ordonare crescătoare a lui a1 şi descrescătoare a lui a5
Selectarea lui a1 şi a rezultatului unui produs dintre înregistrările tabelei A
SELECT DISTINCT a1, a2*a5 AS Valoare FROM A SELECT a2,a4,a5 FROM A
WHERE a2 IN(1500, 13000, 14000) ORDER BY a2 ASC, a5 DESC;
Obs. În lipsa opţiunii GRUP BY, la utilizarea funcţiilor agregat, rezultatul va conţine o singură linie SELECT funcţie_agregat1 AS [Alias], ...2,... FROM nume tabelă(e)
WHERE criteriu de selecţie Selectarea celei mai mari / mai mici / şi medii valori a lui a5 din tabela A SELECT DISTINCTROW Max(a5) AS [a5_Maxim], Min(a5) AS [a5_Minim], Avg(a5) AS [a5_Medie] FROM A Numărarea înregistrărilor din tabela A
SELECT COUNT(*) AS [Număr de tupluri] FROM A Selectarea rezultatului evaluării unei condiţii, pentru care a2 este diferit de zero SELECT a1, a5, a6, IIF(a5>=a6;a5-a6;a6-a5) AS [Rezultat evaluare] FROM A WHERE a2 IS NOT NULL; LMD: Interogări (complexe) de selecţie şi grupare Funcţiile de grup (agregat) permit construirea unor interogări SQL prin care utilizatorul poate să efectueze diverse calcule pentru grupuri de înregistrări care au câmpuri de aceeaşi valoare. SELECT [domeniu] [listă selecţie funcţie agregată(nume câmp) AS alias] FROM nume tabelă(e)
WHERE criteriu de selecţie [GROUP BY câmp(uri) de grupare]
[HAVING criteriul câmpului de grupare]
[ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}];
Listă selecţie se referă la una sau mai multe funcţii agregate care au ca argumente nume de câmpuri ale tabelei(lor) bazei de date. Aceste câmpuri trebuie să fie în mod obligatoriu numerice. AS ALIAS asociază un pseudonim aferent rezultatului unui calcul simplu sau unei funcţii agregat. SELECT [domeniu] [funcţie agregată(nume câmp) AS alias] [, listă selecţie] FROM nume tabelă(e) [GROUP BY câmp(uri) de grupare]
[HAVING criteriul câmpului de grupare] [ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}]; Clauza GROUP BY precizează câmpul (câmpurile) pe baza căruia se va efectua gruparea înregistrărilor. Astfel, se pot executa funcţiile agregate descrise în lista de selecţie pentru fiecare dintre grupurile de înregistrări (ó cu linia de Total în QBE)
Clauza GROUP BY formează grupuri de tupluri ale unei relaţii, pe baza valorilor comune luate de un atribut. Rezultatul unei fraze SELECT ce conţine clauza GROUP BY se obţine prin regruparea tuturor liniilor din tabelele enumerate în FROM, extrăgându-se câte o singură apariţie pentru fiecare valoare distinctă a coloanei sau a grupului de coloane
SELECT a1, SUM(a3*a4) AS a5 FROM A GROUP BY a1; 1.Se ordonează liniile tabelei A după a1; 2. Se constituie un grup pentru fiecare valoare distinctă aferentă atributului a1; 3. Se aplică funcţia agregată SUM asupra grupurilor; 4. Se obţine rezultatul, al cărui număr de linii coincide cu valorile distincte ale lui a1 SELECT [domeniu] [funcţie agregată(nume câmp) AS alias] [, listă selecţie] FROM nume tabelă(e)
[GROUP BY câmp(uri) de grupare] [HAVING criteriul câmpului de grupare]
[ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}]; HAVING se referă la restricţia aplicată câmpului de grupare. Clauza WHERE acţionează înainte de gruparea înregistrărilor, în timp ce HAVING activează restricţia după gruparea acestora.
Deci, prin asocierea clauzei HAVING la GROUP BY este posibilă selectarea anumitor grupuri de tupluri ce îndeplinesc un criteriu numai la nivel de grup.
SELECT a1, SUM(a3*a4) AS a5 FROM A GROUP BY a1
HAVING SUM(a3*a4) >5.000.000; SELECT a1, SUM(a3*a4) AS a5
FROM A WHERE a3>5 GROUP BY a1 HAVING SUM(a3*a4) >7.500.000;
SELECT b1, b2, b4, b5, b3*b4 AS [produs b3 şi b4] FROM B
WHERE b2=”ctiteriu text” GROUP BY b5 HAVING Sum(b3*b4)>300000;
SELECT b1, b2, Avg(b3) AS [medie b3], Count(*) AS [Total]
FROM B GROUP BY b3, HAVING Avg(b3)>250000 AND Count (*)>5
Compunerile echivalente (EchiCompunerile) -> utilizează clauza WHERE (pt selecţia înregistrărilor) asociată cu o egalitate a valorilor în câmpurile de legătură.
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri din tabele diferite
FROM nume tabele [WHERE criteriu de compunere [şi de selecţie]
[ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}];
A compus cu B şi A compus cu cu C SELECT A.a1, A.a2, B.b1, C.c1, C.c3
FROM A, B, C WHERE A.a1=B.a1 AND A.a1=C.a1 ORDER BY C.c3;
SELECT A.a1, B.b2* B.b3 AS Total FROM A, B WHERE A.a1=B.a1 AND A.a5>=10000;
Compunerea a 2 tabele (WHERE) SELECT Facturi.[Numar Factura], Facturi.[Data Facturii], Facturi.[Cod Fiscal],[Continut Factura].[Cod ISBN], [Continut Factura].Cantitate, [Continut Factura].[Pret f], [Cantitate]*[Pret f] AS Valoare
FROM Facturi,[Continut Factura] WHERE Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura]; Compunerea a 3 tabele (WHERE)
SELECT Facturi.[Numar Factura], Facturi.[Data Facturii],
[Continut Factura].Cantitate, [Continut Factura].[Pret f],
[Cantitate]*[Pret f] AS Valoare, Clienti.[Cod Fiscal], Clienti.[Denumire Client],
FROM Facturi, [Continut Factura],Clienti
WHERE Facturi.[Numar Factura]=[Continut Factura].[Numar Factura]
AND Clienti.[Cod Fiscal] = Facturi.[Cod Fiscal];
O compunere internă (INNER) sau echivalentă (echicompunere) este aceea în care liniile unui tabel sunt combinate cu liniile altui tabel, rezultând un număr total de linii egal cu produsul numărului de linii din fiecare tabel (cazul 1 din Join Properties).

LEFT OUTER JOIN (1àn) include toate înregistrările din tabela A (cardinalitate “1”) şi numai acele înregistrări din tabela B (cardinalitate “n”) pentru care valorile atributelor cheie (a1) sunt egale (cazul 2 din Join Properties).
RIGHT OUTER JOIN (1ßn) include toate înregistrările din tabela “B” (cardinalitate “n”) şi numai acele înregistrări din tabela “A” (cardinalitate “1”) pentru care valorile atributelor cheie (a1) sunt egale (cazul 3 din Join Properties).
SGBD Access 2000: SQL è SELECT : JOIN ; Tabela A(a1,a2,a3,…a6) ;Tabela B(b1,b2,b3,b4,b5,a1) ; Tabela C(c1,c2,c3,c4,c5,b1) ;
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri din tabele diferite
FROM nume tabelă_1 {INNER/LEFT OUTER/RIGHT OUTER } JOIN nume tabelă_2
ON criteriu asociere [WHERE criteriu de selecţie
[ORDER BY listă câmpuri criterii de ordonare {ASC/DESC}];
SELECT A.a5, B.b3, (A.a5*B.b3) AS [Produs]
FROM A INNER JOIN B ON A.a1=B.a1;
SELECT A.a1, A.a2, A.a5, B.b1, C.c1
FROM A INNER JOIN B (INNER JOIN C ON B.b1=C.b1)
ON (A.a1=B. a1 ); SELECT Facturi.[Numar Factura], Facturi.[Data Facturii], Facturi.[Cod Fiscal], [Continut Factura].[Cod ISBN], [Continut Factura].Cantitate, [Continut Factura].[Pret f], [Cantitate]*[Pret f] AS Valoare
FROM Facturi INNER JOIN [Continut Factura]
ON Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura];
Compunerea a 3 tabele (INNER) SELECT Facturi.[Numar Factura], Facturi.[Data Facturii], [Continut Factura].Cantitate, [Continut Factura].[Pret f], [Cantitate]*[Pret f] AS Valoare, Clienti.[Cod Fiscal], Clienti.[Denumire Client]
FROM Clienti INNER JOIN Facturi (INNER JOIN [Continut Factura]
ON Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura])
ON Clienti.[Cod Fiscal] = Facturi.[Cod Fiscal];
EXEMPLE: DISCOUNT ÎN LINIE DE FACTURĂ
SELECT Facturi.[Numar Factura],
[Continut Factura].Cantitate, [Continut Factura].
[Pret f], [Cantitate]*[Pret f] AS Valoare,
IIf([Valoare]<5000000,0,[Valoare]*0.15) AS Reducere
FROM Facturi
INNER JOIN [Continut Factura]
ON
Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura];
FACTURILE PE LUNA Mai 2001
SELECT Facturi.[Numar Factura],
[Continut Factura].[Cod ISBN],
Month([Data Facturii]) AS Luna,
Year([Data Facturii]) AS Anul,
[Cantitate]*[Pret f] AS Valoare
FROM Facturi INNER JOIN [Continut Factura] ON Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura]
WHERE Month([Data Facturii])=5 AND Year([Data Facturii])=2001;

SQL è SubInterogări SELECT în SELECT în .....
O subinterogare sau o interogare imbricată presupune ca setul de rezultate obţinut de la o interogare să constituie argument pentru o alta (interogare în interogare).
Subinterogări construite pe o singură tabelă
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri
FROM nume tabelă
[WHERE câmp > / < / >= / <= / <> / = / IN
(SELECT câmp
FROM nume tabelă
[WHERE criteriu de selecţie]);
SELECT DISTINCTROW a1,a3,a5
FROM A
WHERE a5 > (SELECT a5 FROM A WHERE a3=“text”);

Care sunt elementele a1 (facturile) emise în aceeaşi zi cu elementul a1 = (factura) 1120?
SELECT a1
FROM A
WHERE a2 IN (SELECT a2 FROM A WHERE a1=1120);
Execuţia interogării se va derula în doi timpi:
executarea subcererii (SELECT a2 FROM A WHERE a1=1120) se materializează într-o singură tabelă intermediară cu o singură linie.
executarea cererii principale, adică selecţia lui a1din tabela A, pentru care există condiţia
EXEMPLE: NUMĂRUL DE FACTURI EMISE CLIENŢILOR DUPĂ 01/05/2001
SELECT [Cod Fiscal], Count(*) AS NR
FROM
(SELECT * FROM Facturi
WHERE [Data Facturii]>#5/1/2001#)
GROUP BY [cod fiscal];
SELECT W.[Cod Fiscal], Count(*) AS NR
FROM
(SELECT * FROM Facturi
WHERE [Data Facturii]>#5/1/2001#) AS W
GROUP BY [Cod fiscal];
Subinterogări construite pe mai multe tabele
Legătura dintre tabele se realizează prin subinterogare (fără o compunere explicită; Legătura dintre tabele se realizează printr-o compunere explicită (JOIN)
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri
FROM nume tabelă_1
[WHERE tabelă_1.câmp legătură=(SELECT câmp legătură
FROM nume tabelă_2
[WHERE criteriu de selecţie pentru subinterogare])
SELECT a1,a2,a5
FROM A
WHERE A.a1=(SELECT a1 FROM B WHERE b4>25000);
(Selectarea unor valori din A, pentru o valoare restricţionată din B )


Subinterogări pentru care a fost construită o compunere
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri
FROM nume tabelă_1,nume tabelă_2
[WHERE tabelă_1.câmp legătură=tabelă_2.câmp de legătură
AND
tabelă_1.câmp legătură=(SELECT câmp de legătură
FROM nume tabelă_2
[WHERE criteriu de subinterogare])
SELECT a1,a2,a5
FROM A,B
WHERE A.a1=B.a1
AND
A.a1=(SELECT a1 FROM B WHERE b4>25000);

SQL è SubInterogări “cascadate” :SELECT în SELECT în SELECT în SELECT
EXEMPLU: Care sunt judeţele în care au fost emise facturi în luna octombrie 2005 ?
SELECT a1 (Denumire Judeţ)
FROM A (Judeţe)
WHERE a1 (DenumireJudet) IN
(SELECT a1 (DenumireJudet)
FROM B (Oraşe)
WHERE b1(Cod Postal) IN
(SELECT b1 (Cod Postal)
FROM C (SocietăţiCom) WHERE c1 (Cod Fiscal) IN
(SELECT c1 (Cod Fiscal)
FROM D (Facturi) WHERE d2 (DataFactură)
BETWEEN #01/10/05#
AND #31/10/2005#)) )

Restricţionarea subinterogărilor
Domeniul de obţinere a rezultatelor unei subinterogări poate fi influenţat prin precizarea unuia din cuvintele cheie: ALL, ANY şi respectiv EXIST . Fiecare predicat (ANY, ALL, EXISTS) poate să fie utilizat şi în forma cu negaţie – NOT
Prin ALL, ANY şi EXIST se utilizează un predicat de comparaţie care se aplică rezultatului unei subinterogări
Dacă în cele mai multe cazuri se compara un atribut (sau rezultatul unei expresii) cu o constantă, operatorii ALL, ANY şi EXIST permit compararea valorilor atributului/expresiei cu un set de tupluri ce tocmai a fost extras printr-o subinterogare
Restricţionarea subinterogărilor prin operatorul ALL
Prin ALL se preiau toate rezultatele subinterogării şi, dacă acestea îndeplinesc condiţia cerută, se returnează valoarea logică True
EXEMPLU: se afişează a2 (numele produselor) pentru care a4=1 (de calitatea întâi) şi a5 (preţul) este mai mic decât preţul a5 al tuturor a2 (produselor) pentru care A4=2 (de calitatea a 2-a)
SELECT a2 FROM A (numele prod calit I)
WHERE a4=1
AND a5< ALL (pretul mai mic decat)
(SELECT a5 FROM A
WHERE a4=2); (preturile prod calit II)

Restricţionarea subinterogărilor prin operatorul ANY
ANY/SOME: are în vedere compararea valorii de ieşire a subinterogării cu fiecare înregistrare din interogarea externă. Dacă pentru fiecare înregistrare din interogare există un rezultat al subinterogării, se va returna valoarea logică True. Cuvântul cheie SOME are acelaşi rol şi caracteristici ca ANY
EXEMPLU: se verifica lista unor elemente (b1, b2, b3, b4) care aparţin domeniului precizat de b3 pentru restricţiile b5=“ABC” şi b4=2000
SELECT b1,b2,b3,b4
FROM B
WHERE b3= ANY
(SELECT b3 FROM B
WHERE b5=”ABC” AND b4=2000);

Restricţionarea subinterogărilor prin operatorul EXISTS
EXISTS: foloseşte subinterogarea ca pe o condiţie, analizând setul de rezultate al acesteia şi returnând valoarea False dacă nu există nicio ieşire. Se poate astfel verifica existenţa anumitor înregistrări şi controla ansamblul răspunsurilor date de interogare.
EXEMPLU: Să se verifice dacă în cadrul tabelei B există înregistrări pentru care b4 < 2007
SELECT b2,b4
FROM B
WHERE EXISTS
(SELECT * FROM B
WHERE b4 < 2007);

Restricţionarea subinterogărilor agregate prin clauza HAVING
În exemplele clasice, predicatele incluse în clauza HAVING, comparau o expresie cu o constantă. În cazul de faţă, se vor include în clauza HAVING chiar subinterogări.
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri şi/sau funcţii agregate
FROM nume tabelă
GROUP BY câmp de grupare
HAVING criteriu câmp de grupare > / < / >= / <= / <> / = /
(SELECT ... FROM...GROUP BY acelaşi câmp de grupare );


Restricţionarea subinterogărilor agregate prin clauza HAVING
Care este ziua in care au fost emise cele mai multe facturi ?
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri şi/sau funcţii agregate
FROM nume tabelă
GROUP BY câmp de grupare
HAVING criteriu câmp de grupare > / < / >= / <= / <> / = /
(SELECT ... FROM...GROUP BY acelaşi câmp de grupare );
SELECT b2, Count(b1) AS [Număr de facturi]
FROM B
GROUP BY b2
HAVING Count(b1) >=ALL

(SELECT Count(b1)
FROM B
GROUP BY b2;
Predicatul ALL aferent clauzei HAVING compară numărul de facturi aferent fiecărei zile cu valorile extrase de subinterogare
Restricţionarea subinterogărilor agregate prin clauza HAVING
Care sunt zilele in care au fost emise mai multe facturi decât pe 12/03/2006 ?
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri şi/sau funcţii agregate
FROM nume tabelă
GROUP BY câmp de grupare
HAVING criteriu câmp de grupare > / < / >= / <= / <> / = /
(SELECT ... FROM...GROUP BY acelaşi câmp de grupare );
Predicatul ALL aferent clauzei HAVING compară numărul de facturi al fiecărei zile cu valorile extrase de subinterogare
SELECT b2, Count(b1) AS [Număr de facturi]
FROM B
GROUP BY b2
HAVING Count(b1) >=

(SELECT Count(b1)
FROM B
WHERE b2=#12/03/2006#;

EXEMPLU: FACTURILE AL CĂROR NR. DE PRODUSE > MEDIA
SELECT [Numar Factura], COUNT(*) AS NUMARPRODUSE
FROM [Continut Factura]
GROUP BY [Număr Factura])
HAVING COUNT(*)>x(nr mediu prod/fact)
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri şi/sau funcţii agregate
FROM nume tabelă
GROUP BY câmp de grupare
HAVING criteriu câmp de grupare > / < / >= / <= / <> / = /
(SELECT ... FROM...GROUP BY);)

X= SELECT AVG(NUMARPRODUSE) AS MEDIE
FROM
(SELECT [Numar Factura], COUNT(*) AS NUMARPRODUSE
FROM [Continut Factura]
GROUP BY [Număr Factura]);
EXEMPLU: Care este clientul care a primit cele mai multe facturi ?
SELECT [domeniu] listă selecţie câmpuri şi/sau funcţii agregate
FROM nume tabelă
GROUP BY câmp de grupare
HAVING criteriu câmp de grupare > / < / >= / <= / <> / = /
(SELECT ... FROM...GROUP BY acelaşi câmp de grupare );

SELECT a1, Count(b1) AS [Număr de facturi]
FROM A INNER join B ON A.a1=B.a1
GROUP BY a1
HAVING Count(b1) >=ALL

(SELECT Count(b1)
FROM B
GROUP BY a1;
Predicatul ALL aferent clauzei HAVING compară numărul de facturi aferent fiecărui client cu valorile extrase de subinterogare

EXEMPLU: Care este clientul care a cumparat cele mai multe produse ?
SELECT a1, Count(c1) AS [Număr de produse]
FROM A, B, C
WHERE A.a1=B.a1 AND B.b1=C.b1
GROUP BY a1
HAVING Count(c1) >=ALL

(SELECT Count(c1)
FROM B,C
WHERE B.b1=C.b1
GROUP BY a1;
EXEMPLU: AUTORUL CARE A SCRIS CELE MAI MULTE CĂRŢI
SELECT AUTORI.CNP, AUTORI.[Nume Prenume], Count(*) AS NR
FROM AUTORI
INNER JOIN [AUTORI-CARTI] ON AUTORI.CNP=[AUTORI-CARTI].CNP
GROUP BY AUTORI.CNP











EXEMPLU: II. Numărul maxim de cărţi scrise
HAVING ((Count(*)=(SELECT MAX(NR) AS MAXIM FROM
(SELECT CNP, COUNT(*) AS NR
FROM [Autori-Carti]
GROUP BY CNP))));
SGBD Access : SQL: UNION: Dacă se doreşte să se vizualizeze rezultatele mai multor interogări SELECT în acelaşi timp, prin combinarea ieşirilor lor, poate fi
SELECT lista_campuri FROM tabela1[GROUP BY camp_de_grupare]
[HAVING criteriul_de_agregare] UNION
SELECT listă_campuri FROM tabela2 [GROUP BY camp_de_grupare] [HAVING criteriul_de_agregare] [UNION SELECT listă_campuri FROM tabela3 [GROUP BY camp_de_grupare ] [HAVING criteriul_de_grupare]] [UNION...] [ORDER BY camp_criteriu_de_sortare];
Tabelele reunite trebuie să aibă aceeaşi structură.

SGBD Access : SQL: UNION
SELECT [Cod Fiscal],[Denumire Client],Localitate,Telefon
FROM Clienti
UNION
SELECT [Cod Fiscal],[Denumire Client],Localitate,Telefon
FROM [Clienti Arad]
ORDER BY Localitate,[Denumire Client];
CROSSTAB Query permite ca pe lângă selectarea datelor şi efectuarea calculelor în linie sau prin funcţii agregat, să grupeze înregistrările pe linie (antete de rânduri) şi pe coloană (titluri de coloană)
TRANSFORM funcţie agregat AS alias
Instrucţiune de selecţie cu grupare pe linie
PIVOT câmp antet coloană ;
Funcţia agregat operează asupra înregistrărilor, prin definirea calculului aplicat elementelor de grup;
Instrucţiunea de selecţie serveşte pentru a specifica antetele de rând ale rezultatelor interogării;
Câmpul antet coloană constituie câmpul sau expresia ce se utilizează în definirea antetelor de coloane, pentru setul de rezultate al interogării.

TRANSFORM funcţie agregat AS alias
Instrucţiune de selecţie cu grupare pe linie
PIVOT câmp antet coloană ;
TRANSFORM Sum([Cantitate]*[Pret f]) AS Valoare
SELECT Carti.[Denumire Carte]
FROM Facturi
INNER JOIN (Carti INNER JOIN [Continut Factura]
ON Carti.[Cod ISBN] = [Continut Factura].[Cod ISBN])
ON Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura]
WHERE ((([Continut Factura].Cantitate)>50))
GROUP BY Carti.[Denumire Carte]
PIVOT Month([Data Facturii]);
Să se calculeze suma valorică a vânzărilor de carte pe luni
SELECT Facturi.[Numar Factura], Carti.[Cod ISBN], [Continut Factura].Cantitate, [Continut Factura].[Pret f], [Cantitate]*[Pret f] AS Valoare, [Tastati Procent]*[Valoare]/100 AS Reducere
FROM Facturi
INNER JOIN (Carti INNER JOIN [Continut Factura] ON Carti.[Cod ISBN] = [Continut Factura].[Cod ISBN]) ON Facturi.[Numar Factura] = [Continut Factura].[Numar Factura]
WHERE (((Facturi.[Numar Factura])=[Tastati Nr_Fact])
AND ((Carti.[Cod ISBN])=[Tastati Cod_ISBN]));
Parameters
Nume_parametru1 tip de date (dimensiune),
Nume_parametru2 tip de date (dimensiune),.......;
Parameters
Reducere Percent,
Numar_factura LongInteger
CREATE TABLE nume_tabelă
( nume-atribut1 tip_dată(mărime) [NOT NULL]
[,nume-atribut2 tip_dată(mărime) [NOT NULL]..]
[CONSTRAINT nume-atribut CHECK (nume-atribut …)]
[CONSTRAINT nume_index] {PRIMARY KEYUNIQUENOT NULL }]);
CREATE TABLE Carti
([Cod ISBN] Text(15) CONSTRAINT [Cod ISBN] Primary Key,
[Denumire Carte] Text(50), NOT NULL
[Data Apariţiei] Date NOT NULL,
[Stocul tiparit] Number, CONSTRAINT [Stocul tiparit] CHECK ([Stocul tiparit] BETWEEN 1000 AND 3000),
[Pret baza] Currency NOT NULL);
ALTER TABLE nume_tabelă
ADD nume-atribut tip_dată(mărime) [NOT NULL]
[CONSTRAINT nume-atribut CHECK (nume-atribut …)];
ALTER TABLE Carti
ADD [Nume coordonator lucrare] Text(25) NOT NULL;




SGBD Access : SQL: Ştergerea unei tabele
DROP TABLE nume_tabelă ;
DROP TABLE [Clienti Buzau];
SGBD Access : SQL: Manipularea datelor:Interogări cu acţiune de CREARE de tabele
SELECT [domeniu] (câmp1, câmp2,....)
INTO nume tabelă nouă
FROM nume tabelă sursă
[WHERE criteriu de adăugare a înregistrărilor în tabela nouă];
SELECT [Cod Fiscal], [Denumire Client], Adresa, Localitate
INTO [Clienti din Bucuresti]
FROM Clienti
WHERE (Localitate="Bucuresti");
SGBD Access : SQL: Manipularea datelorInterogări cu acţiune de ADĂUGARE de tupluri
INSERT INTO nume_tabelă (câmp1, câmp2,....)
VALUES (valoare_1, valoare_2,.....);
INSERT INTO [Clienti Arad] ( [Cod Fiscal], [Denumire Client], Adresa, Localitate )
VALUES ("r732469","SoftInfo SA","Str. Narciselor nr.5","Arad");
INSERT INTO nume_tabelă_destinaţie (câmp1, câmp2,....)
SELECT [domeniu] (câmp1, câmp2,....)
FROM nume tabelă sursă
[WHERE criteriu de adăugare a înregistrărilor în tabela destinaţie];
INSERT INTO [Clienti din Bucuresti] ( [Cod Fiscal], [Denumire Client], Adresa, Localitate )
SELECT [Cod Fiscal],[Denumire Client], Adresa,Localitate
FROM [Clienti Arad]
WHERE [Clienti Arad].[Denumire Client]) Like ("*SRL");
DELETE *
FROM nume_tabelă
[WHERE criteriu de ştergere a înregistrărilor];
DELETE *
FROM [Clienti Arad]
WHERE Telefon IS NULL;
UPDATE nume_tabelă
SET nume_câmp=valoare_1
[,nume_câmp=valoare_2].....
[WHERE criteriu de actualizare a valorilor tuplurilor];
UPDATE Carti
SET [Pret baza] = [Pret baza]*1.15
WHERE (([Denumire Carte])="Baze de date")
AND ((Year([Data Aparitiei]))=2005);

cursuri bd
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-27 22:52
Curs 2
Teoria generala a bazelor de date
Baza de date este: un ansamblu de date stucturate,datele sunt legate functional,stocate p suporturi adresabile,accesate de mai multi utilizatori de o maniera selectiva si intr-un camp oportun. Modeled de date: Este un ansamblu de concepte, o conventie de repz care permite descrierea unitara a datelor de administrat. 1)Modelul ierarhic(1-1 si 1-n)
2)Modelul retea(1-1,1-n,m-n) 3)Modelul relational: -este un model de org bidimensionala a datelor in tabele -implementeaza o schema relationala abreviata MRD formata din:tabele,rel intre tabele,reguli de validare. Algebra relationala se implementeaza prin intermediul operatorilor relationali. Operatorii d asamblare:reuniunea, intersectia, produsul cartezian,diferenta. Operatori unari(proiectia,selectia). Operatori d extensie(compunerea,diviziunea). Un limbaj standard d gestiune a BDR(baze d date relationale) Modelul relational a fost introdus de Codd in 1970 fundamentata p notiunea matematica d relatie R(x1,x2,…,xn),pentur fiecare elem din rel se def dom de valori. Domeniul reprez multimea val posibile care def un anumit atribut aferent unui ob. Atributul reprez multimea unor val existente intr-o coloana desemnata in cadrul relatiei. Relatiile se reprez prin tabele,ce sunt supuse urm restrictii obligatorii.
-in fiecare coloana toate val sunt d acelasi tip -ordinea liniilor(tuplurilor/inreg) nu este predefinita -nu sunt admise inreg duplicate -coloanele sunt indentif prin nume distincte(atribute sau proprietate). Tuplurile unei relatii s pot identifica d o maniera unica prin intermediul unuia sau mai multor atribute care joaca rol d cheie primara in rel respectiva. S numeste domeniu primar acel domeniu p care este definit un sg atribut p post d cheie primare. Cheia externa=fiind 2 rel R1 si R2,cu atributele A1 si A2 chei primare,definite p acelasi domeniu D,s spune ca in rel R1,A2 este cheie externa daca, utilizand o parte din val ei sau tote,pot fi regasite tote tuplurile relatiei R2. Un atribut al unei relatii este cheie externa daca s regaseste p post d cheie primara in alte relatii.
Restrictiile d integritate depind d semantica val dom: 1)integritatea entitate(val cheii primare 0) 2)integritatea legaturii(val unei chei externe tb s se refere obligatoriu la tuplurile unei alte relatii). Alte restrictii care s aplica domeniilor(validari care sa reflecte alte corelatii d ordin valoric). Schema unei entitati este formata din:-numele relatiei,-atributele relatiei,-restrictiile de integritate. Proiectarea BD prin normalizare 1)Normalizarea este un demers ce conduce catre construirea modelului realational al BD.Este vb d descompunerea inf unei tabele complexe in subtabele mai mici si mai usor d manipulat. S porneste d la un dictionar al datelor si d la regulile d gestiune si prin normalizare s ajunge la modelul relational al datelor. Scopul normalizarii=garanteaza coerenta,integritatea BD in timpul operatiilor d actualizare d date,evitand redundantele. Rezultat=un model al datelor nedecompozabil c respecta regulile d def semantica si d integritate a datelor. 2)Dependenta functionala exista intre 2 atribute at cand cunoscand valoarea unui atribut s furnizeaza sistematic val pentru cel atribut. x->y (y depinde functional d x,daca la orice val a lui x coresp in orice mom o val unica a lui y). Daca un atribut sau un grup d atribute dintr-un tabel determina functional celelalte atrib ale tabel=>atributul sau grupul d atribute constituie cheia primara a tabelului.
Curs 3: Normalizarea bazelor d date 1)Diagrama dependentelor functionale
-diagrama grafica a relatiilor dintre date
2)Dependentele Inter-Tabele si Multivaloare
a)Dep Inter-Tabele(1-1): Cand la o val data unui atribut cheia primara dintr-o tabela s asociaza o sg val a atribut cheie primara din alta tabela,s poate spune ca exista o dependenta functionala intre tabele(exprimata prin dependentele dintre cele 2 chei primare). b)Dep Multivaloare(1-n;n-m): In cazul in care la o val a cheii primare dintr-o tabela coresp mai multe val ale altui atribut dntr-o alta tabela,s spune ca avem dep multivaloare. 3)Forme normale(DD;RG): Potrivit regulilor d gestiune coroborate cu analiza informat referitoare la aplicatia d informatizat se declara intr-un tablou toate atributele disponibile(indentificatorul+denumirea in clar). 1FN-o relatie R este in prima forma normala atunci cand atributele sale nu pot fi descompuse in unitati mai mici.
2FN-o relatie R este in a 2-a forma normala daca indeplineste prima forma normala si tote dependentele intre cheia primara si celelalte atrib sunt elementare(atrib depind de intreaga cheie,nu de o parte a ei). 3FN-o rel R este in a 3-a forma normala daca indeplineste 2FN si daca sunt eliminate toate dependentele functionale tranzitive(daca nu exista nicio depend funct intre atributele noncheie). O forma particulara este Boyce-Codd:
Daca o rel are un identificator concatenat,unul dintre elementele care il compun nu trebuie sa depinda de un alt atribut. 4FN-o rel r este in 4FN dak verifica forma Boyce-Codd si daca nu exista depend functionala multivaloare(n-m) in aceeasi rel. 5FN-o rel R este in 5FN daca verifica 4FN si trateaza cazurile particulare in care exista mai multe dep functionale multivaloare interlegate intre ele. 4)Matricea dependentelor functionale:
Formalizarea proc d normalizare este operationala prin MDF.
a)MDF are p linie toate atributele dictionarului d date;
b)MDF are p coloana fie tote atrib sau doar acelea care au rol d cheie primara;
c)s noteaza cu 1 la intersectia liniei cu coloana pentru care s identifica o depend functioanala; d)s noteaza cu 1T depend funct tranzitive. Liniile care nu au 1 desemneaza fie atributele ce nu sunt dependente d un identificator simplu,fie desemneaza atrib parametru. 5)Etapele procesului de Normalizare:
a)Inventarierea atributelor(se sel atrib refer la fac primite).
b)se specifica regulile d gestiune si algoritmii d calcul asociati:
-o factura este emisa d un sg furnizor; -codul materialului este unic;
-o fact contine mai multe produse aprovizionate; -furniz pot fi numai pers juridice; -algoritm: var_nat_fact=cant fact*pret c)se intocmeste Dictionarul Datelor cu restrictiile: -un atrib s inscrie o sg data in dictionar; -se elimina atrib sinonime; -dict datelor nu admite atrib derivate sau calculate(valoare,TVA). d)se stabilesc dependentele functionale intre atribute prin MDF sau graficul dependentelor functionale. e)pentru atributele izolate se vor cauta grupuri d atribute ce vor constitui determinanti ai acestora. f)tote atributele sau grupurile d atribute determinate devin chei candidate.Acestea apartinand aceleiasi relatii sunt caract prin dependenta functionale reciproce. g)se stabilesc cheile primare dintre cheile candidate. h)cu fiecare cheie primara si cu atrib determinate direct s formeaza o noua rel. i)s stabilesc cheile externe. Exemplu: O ed doreste informatizarea act sale legate d evidenta stocurilor d carte,produse,evidenta autorilor si evidenta fact catre clienti.
Reguli d gestiune: a)o carte primeste un alt cod ISBN la fiecare retiparire.
b)clientii editurii sunt numai pers juridice. c)pretul de vanzare al cartilor s stab in mom producerii cartii,acesta este orientativ si ramane neschimbat pana la epuizarea tirajului;pretul efectiv d vanzare este negociat cu fiecare client. d)nr unei facturi si codul ISBN sunt unice la nivel national. e)numele unei pers juridice este considerat unic la nivel national. Intocmim dict atributelor:enumeram toate atrib o sg data,eliminam atrib sinonime si cele calculate.Formam tabelele. Curs 4: Algebra conventionala: se poate defini ca un set de operatori care prelucreaza relatii(tabele) pt obt unor alte relatii cu aceeasi struct sau cu struct diferita; Operatorii relationali se impart in: -operatori de ansamblare(op binari):reuniunea,intersectia, diferenta, prod cartezia;operatori unari: proiectia(p verticala); selectia(p orizontala); op de extensie compunerea; diviziunea;
Operatorii de ansamblare: sunt opertatori binari care primesc la intrare 2 rel si genereaza la iesirea una singura; Reuniunea a 2 rel R si S cu aceeasi stuctura, unde R e formata din n tupluri iar S din m tupluri are ca rezultat o a treia rel T cu aceeasi struct a rel sursa continand m+n tupluri; T<=R reunit cu S; Intersectia a 2 rel R si S cu aceeasi struct este o a treia rel T cu aceeasi struct cu R si S ce contine tupluri identice apartinand atat lui R cat si lui S; Diferenta a 2 rel R si S cu aceeasi struct e o rel T c cuprinde multimea tuplurilor apartinand lui R dar neapartinand lui S; Dif nu e comutativa; Prod cartezian: intre R si S e o rel T ce stocheaza multimea perechilor obt prin concatenarea inreg lui R cu cele apartinand lui S; Operatorii unari: se aplica unei sg rel generand o alta rel; sunt operationali printr-un sistem de restrictii;permit decuparea unei rel p orizontala( selectii) si p verticala( proiectii); Proiectia unei rel R dupa anumite atribute e o alta rel R1 cu struct R1(Ai1;Ai2….Aip) ale carei tupluri se obt prin eliminarea val atributelor din R care nu apar in R1 si prin suprimarea(stergerea) tuplurilor identice;altfel spus prin proectie dintr-un tabel se obt intodeauna un tabel cu un nr mai mic(putin) de coloane; Selectia rel R fata de un criteriu Q e rel R1 cu aceeasi strcut ca si R ale carei tupluri fac criteriul specificat; prin selectie dintr-un tabel cu un nr de coloane se obtine un tabel cu acelasi nr de coloane dar cu m putin linii intregistrari; rezulta ca selectia triaza dintr-o tabela numai tuplurile ce satisfac o cond impusa de regula printr-un predicat cum ar fi selectia; Operatorii de extensie joaca un rol f important in interogarea B.D relationale: compunerea(fuzionarea/ jonctiunea ) si diviziunea; Compunerea: unirea a 2 rel care au o propr comuna;DEf 1: fie 2 rel R1(A1,A2,…An) si R2(B1,B2,…Bn) si 2 atribute comune; Ai si Bj definite pe acelasi domeniu de valori; fie si θ ansamblul operatorilor de comparatie(=,<,>,<=,>=,<>) ce pot fi aplicati celor 2 atrib Ai si Bj; Def Theta COmpunerea: rel R1 prin Ai cu rel R2 prin Bj este rel R3 ale carei inreg sunt obt prin concatenarea fiecarui tuplu al rel R1 cu tuplurile rel R2 pt care e verif cond θ instituita intre Ai si Bj; un caz particular al theta compunerii e echi compunerea atunci cand operatorii de comparatie θ are val ,,=’’; Echi compunerea pt care exista o denumire identica a atributelor de leg intre cele 2 tabele poarte numele de comp naturala;Compunerea e echiv cu un prod cartezian la care se adauga o rel si eventual o proiectie; cele 3 ripuri de jonctiuni sunt d natura interna si prezinta 2 extensii: comp externa si semicompunerea; Comp externa: include in tabela rezultat si tupluri din una dintre rel sau din ambele rel c prezinta val ale atributului de legat ce nu se regasesc in cealalta rel; in cazul comp externe trebuie sa se precizeze din care rel se vor prelua tuplurile fara corespondent in cealalta rel; astfel exista:comp externa la stanga(left outer join); comp externa la dreapta(right outer join); comp externa totala(U dintre cele 2 rel);
Semicompunerea a 2 tabele pp selectarea tuplurilor din prima tabela care apar in jonctiune cu tuplurile din a2-a tabela; Divizunea rel R1 prin rel R2 e rel R3 formata din tuplurile din R1 care concatenate cu fiecare tuplu din R2 returneaza intotdeauna un tuplu din R1;












Curs 5: SGBD Acces 2007 utiliz modelul relatinal in gestiune BD; contine un ansamblu de colectie ale tip: tabel, interog, formular, repor, pag web, macro,; dispune de o interfata prietenaosa; permite shimbul de date cu alte operatii;
Tabela e un ob definit de utilizator in care se stocheaza in mod primar datele fiind expr modelul rel; Interogarea e un ob ce permite vizualizarea inform obt prin selectarea si prelucrarea datelor din una sau mai multe tabele; Formularul e un ob ce permite intr-o forma grafica introd datelor, afisarea lor sau controlul intregii aplicatii; Rapoartele se creeaza in etapa de exploatare si continutul se poate vizualiza; Macro instruct contine o definite structurala a uneia/mai multor acti pe care Acces le executa ca rasp la un instrument; Modul procoedura definita de utiliz prin codul unui progr VBA
Crearea tabelelor: numele este unic si poate fi compus din subst simple sau compus cu lung max de 64 caractere; tipul de data pt fiecare atrib: text admite caract alfa numerice in lung max a realz pana la 255 caractere(implicit 50); memo caract alfa numerice si se comanda pt stocarea blocurilor mari de test 65535; number defineste val numerice; date.time memoreaza data d natura calendaristica/timp; currency precizeaza formatul monetar; autonumber genereaza automat o val numerica prin incrementare cu New Values=incremt sau new values=random; atrib nu se actualizeaza; yes/no genereaza val logice; object(max 1gb) stocheaza imagini, desene, secvente audio, video; nu poate fi index; attachement un tip de data ce stocheaza imagini digitale; hyperlink stocheaza siruri de caract reprez adresa WEB; Lookup wixard asistent ce pune realiz restrictiilor de integrare referentiala; atrib in aceasta prop nu s completeaza de utiliz in automat prin select din lista derulanta; Prop atributelor: dim atrib permite modif dimensiunii implicite ce coresp atributelor; in cazul tipurilor numerice de date: byte(cea mai mica,8B, val de la 0 la 255); integer( nu admite zecimale, 2 octeti, val de la- 32768 la 32768); long integer(0 zecimale , 4 octeti, val de la -2,147,483,648 la 2,147,483,648); single(7 zecimale , 4octeti, interval de val -3,4*10 la 38 pana la 3,4*10 la 38); double(15 zecimale, inteval de la -1,79*10 la 308 la 1,79*10 la 308); In VBA exista urm date: byte(1b); boolean(2b); integer(2b); long(4b); single(4b); double(8b); date(8b); object(8b); string(10b); variant pt numere 16b; variant opt caract 22b+lung sir; Formatul de afisare(FORMAT): standard: general number, currency; fixed, standard,percent, scientfic; personalizarte: pt nr poz nef, pt val nule;pp atributele ata si ora standard; persoalizata(dddd www dd mmmm yyyy q) ; masca ermite precizarea unui sablon: 0 cifra obligatorie, 9 cifra optionala; L lit oblig,? lit optionala, minuscule, ≠ cifra cu semnul +/-; A litera/cifra oblig; a litera/cifra facultativa; ;/ separator; .,sperarotr de min; Eticheta atrib permite def unei etichete asociate atrib; Default value: def unei rel implicite a atrib; validation rule permite def restrictiilor pt validarea doc;Ex:In(buc,kg,t); pret>10000 and pret <10000;> nul; validation text->cand regula e incalcate; required permite fapt ca alte tb sa posede real oblig; indexed permite def unui fisiser asociat atrib repective; se vor avea in vedere rel intre tabele 1-1, 1-n; Prop tabelelor: validari incrucisate; def rel intre tabele; Integritatea referentiala intr-o tabela val pt atrib cheie externe trebuie sa se regaseasca in tabela in care atrib este cheie primara; 1.tb adaugata tuplurile in tabela sursa inainte de a adauga o val pt atrib celeilalte tabele pusa in rel cu tabela sursa; 2. nu s poate sterge un tuplu din tabela sursa daca tabela legata contine tupluri cu care atrib legate referea val sterse; CURS 6 Interogarea bazelor de date relationale:QBE/SQL.Interogarea(query):un obiect ce permite vizualiz info obt prin selectarea si prelucrarea datelor din una sau mai mute tabele.Rez interog se prezinta sub forma unei foi dinamice de rasp(dynaset).Utilizari:-regasirea si ord datelor;-efect de calc;-actualiz BD(interog de actiune);-preg datelor in vederea afisarii lor pe formulare si/sau rapoarte.Interog de selectie,actiune,update. Crearea unei interogari de selectie: Meniu create+create wizard.Din fereastra New Query:interog simple, incrucisate, duplicat, inreg care nu au correspondent in cele 2 tabele.Atributele interogarii:field(nume atribut),tabele(tabelele interogate in interogare), sort(sensul ordonarii)-show(permite/inlatura afisarea campurilor)-criteria(preciz criteriilor)-Or(operator logic de selectie). Construirea crit:se spec combinanad operator;constante; identificator,functii .Operatori:-aritmetici(+,-),-de comparare(<,>,=),-logici:and,or,not,-de concatenare a sirului de caractere:&,-alti op:is null,is not null,like,in,between.Identificatori:Forms![Selectie carti]! [Denumire carti]. Functii:Iif(conditie;Actiune-if true;Actiune-if false),Date()->data curenta, Now() –data + ora, Month(),Day(),Year(),Date add(“sablon data”;numar; camp_data/”constant_data”) adauga nr despectiv la data descrisa. Sablou:yyyy-an, q-trimestru, m-luna,y-nr zi din luna, d-zi,w-zi din sapt, ww-nr sapt, Date diff(“sablou data”; prima_zi;ultima_zi;prima-zi), weekday(camp.data;prima-zi)-return zi din sapt, dateserial(an;luna;zi)-return o val tip data calendaristica,datevalue(data)-da data, date part(“sablon_data”;data), format(data;”sablon_data”)-afis formatat a unei date tinand cont detablou.round(camp,nr zecim) CURS 7 Structured Query Language(SQL):Limbajul SQL=limbaj declarative(neprocedural) care permite o comunicare complexa si rapida a utilize cu BD.Limbajul declarative=utilizat descrie info ce le doreste sa le obtina fara a preciza cum se obt rezultatele.SQL nu este un limbaj de programare ci face parte din categ limbajelor de aplicatii de BDR.Este un limbaj standard ce a condos la recunoasterea principalelor instrumente de catre mai multe SGBD-uri :Oracle,Access,Visual Fox Pro.Pe langa manipularea datelor si regasirea lor, SQL efect si op complexe privind actualizarea si administrarea BD. Tipuri de instrumente SQL:-instruct de definire a datelor(descrierea BD);-instruct de manip a datelor(adaug, modif,stergere);-instruct de selectie a datelor(consultarea BD);-instruct de procesare, prelucrare a tranct, op multiple;-instruct de pozitionare a BD,de control al mouse-ului;-instruct pt controlul accesului la date, pt declararea dreptului de acces.Arhitectura SQL:Cuv cheie ale vocabularului SQL sunt:-instructiuni :au cel mai imp rol, sunt predicatele pt ca executa actiuni:select,insert,delete ;-clauze :restrictictioneaza aria valorica aferenta entitatilor ce participa la interogare :Where,Order by,Group by,Having. –functii:confirma o val adaugata, se fol pt capacit de manip:Sum,Max,Avg,Cout,Iif.;-operatorii efect o comparare a val selectiei{*,<>=}.Reguli de sintaxa: Orice fraza SQL se termina cu ; Punctul se util ca separator intre numele tabelei si numele caompului. [] se utiliz pt a incadra atrute interspatiate sau purtatoare de caractere neacceptate.Virgula pt a delimita elementele (param) unei liste.Elem de tip sire de caractere se scriu intre ‘’, iar val de tip data/timp intre #.Caract generice, de inlocuire se incadreaza cu ? sau *. Limbajul de manipulare a datelor prin interog simple de selectie:Domeniul determina care sunt posib de manipulare o inreg din BD pe care opereaza selectia.Dom poate fi: All-include toate inreg care indepl cond impuse.Dinstinct elimina inreg care au val duplicate in campurile selectate. Distinct Row elimina inreg duble in ansamblul lor. Lista selectie campuri reprez proiectia BD, coprinzand toate campurile ce vor aparea in table cu rez interogarii.From nume tabela precizeaza tabela din care fac parte campurile ce fac obiectul proiectiei BDI.Clauza Where precizeaza crit de selectie sub forma unei expresii.Clauza este optionala sin u opereaza cu functii totalizatoare.Order by precizeaza creit de ordonare a inreg selectate. Interogari complexe de selectie si grupare.Functiile agregate/de grup permit generarea unor interogari prin care utilizat poate efectua calcule pe grupuri de inreg care au campuri de aceeasi valoare.Lista selectie se refera la 1 sau mai multe fctii agregate care au ca argumente nume de campuri.Aceste campuri trebuie sa fie numerice.AS alias asociaza un pseudonim aferent rezultatului unui calcul. Clauza Group by : precizeaza campul pe baza caruia se va efectua gruparea.Este echivalent cu linia de TOTAL din QBE.Rez unei fraze select ce contine Group By se obt prin regruparea tuturor liniilor din tabelele enumerate in From, extragandu-se o singura aparitie pt fiecare val distincta a coloanei group by. Having se refera la restrictia aplicata campului de grupare. Clauza where actioneaza inainte de gruparea inreg in timp ce havin activeaza restrictia dupa gruparea lor . Curs 11 BD sunt gestionate unitar prin programe dedicate numite sisteme de gestiune a bazelor de date(SGBD). Un SGBD=o interfata intre utilizatori si baza d date,c permite crearea,actualizarea,si consultarea BD; =un instrument d asamblare,codificare,protectie si regasire a datelor in BD. Facilitatile unui SGBD: -memorarea datelor p suportul extern prin sistemul de gestiune a fisierelor. -gestiunea datelor si a legaturilor dintre ele in vederea regasirii rapide prin intermediul Sistem d acees. -introducerea si extragerea datelor dinspre exteriro in forma ceruta d utilizator prin intermediul SGBD-ului extern. BD s descrie independent d programele care utilizeaza datele.Descrierea datelor formeaza disctionarul datelor(DD),care s memoreaza impreuna cu BD. La nivelul unui SGBD s deosebesc 3 fnctii principale: 1)descrierea datelor;2)manipularea datelor; 3)protejarea datelor; 1)descrierea datelor s face p baza a 3 niveluri d reprezentare a datelor prin intermediul schemelor externa,conceptuala si interna; vizeaza formalizarea legaturilor corespondente pprin intermediul unui limbaj specializat(LLD).mai vizeaza structurile d date,relatiile dintre date si regulile care guverneaza coerenta datelor. 2)manipularea datelor pp op complexe d interogare si d actualizare. 3)protejarea BD prin:declararea utilizatorilor drepturilor d acces,procedurilor d reluare ale executiei tranzactiilor in caz d pana si copii d siguranta. Nivelurile d reprezentare a BD: Intr-un anumit domeniu aplicativ utilizatorii singulari sau in grup definesc cerinte d informatizare sub forma schemelor externe. Schema externa face referire la datele necesare unui utilizator sau unui grup d utilizatori. Ea este o sub-schema(o imagine) a schemei conceptuale. Schema externa constituie sursa pentru intocmirea schemei conceptuale. Nivelul extern d descriere a BD s face d catre admin aplicatiei care: -defineste schema externa; -defineste regulile d corespondenta cu schema conceptuala. La nivel conceptual analizand schemele externe si eliminand redundantele rezulta o noua viziune la nivelul organizatiei conceptuala. Trecerea d la fizic la conceptual s face prin modelare. O schema conceptuala este completa daca poate furniza date pentru orice schema externa. Nivelul conceptual este f de administratorul intreprinderii. Schema interna implementeaza schema conceptuala folosind un SGBD.
Pentru o baza d date s pot folosi mai multe scheme externe,o sg schema conceptuala si respectiv o singura schema interna. Faptul k utilizatorul vede BD folosind o schema externa faciliteaza determinarea drepturilor d acces la BD. Nivelul intern(fizic) d descriere a BD s face d admin BD care: -defineste schema interna d organizare a BD; -regulile d trecere d la schema conceptuala la schema interna. Concluzie: Un SGBD tb s poata sa interpreteze cerinte exprimate in termen d schema externa si schema conceptuala si schema interna permitand asigurarea trecerii d la un nivel la altul. Teorie BD examen: 1)SGBD+functii.
2)Nivelul d reprezentare a unei BD printr-un SGBD. 3)Modelul relational d normalizare a BD. 4)Procesul d normalizare a BD. 5)Formele normale. 6)Algebra relationala.(op d asamblare). 7)Op unari+op d extensie. 8)Compunerea. 9)Definiti si comentati integritatea referentiala si implementarea acesteia in acces. 10)Tipuri d date utilizate d SGBD acces.
11)Ce sunt obiectele d tip macroinstructiuni+utilitate. 12)BD client-server(fara distributii).
La SQL: 4 tabele gata facute,join,interogari cu fctii d grup 2 intrebari teorie,3 normalizari,4 SQL.





BD Client – Server: Arhitectură Arhitectura ►se bazează pe un dialog între două categorii de entităţi dispuse într-o reţea de calculatoare: entitatea Client
care interoghează baza de date entitatea Server care gestionează baza de date, Clientul este entitatea care asigură: interfaţa cu utilizatorul; lansează cereri de executare a unor operaţii către o entitate server ; pune într-o anumită formă datele primite de la server în urma executării operaţiei. Serverul este entitatea care: - recepţionează, interpretează şi execută cererile (operaţiile) lansate de clienţi; - furnizează răspunsul către client.
Clientul si Serverul se pot regăsi sub formă de calculatoare diferite, sau pot fi pe acelaşi calculator ► (calculatorul trebuie contina un S.O. multi-proces, cele două entităţi regăsindu-se sub formă de procese distincte, ce rulează pe aceeaşi maşină)
Un client poate să efectueze cereri către mai multe servere Un server poate satisface cererile lansate de mai mulţi clienţi Un sistem C/S funcţionează într-o reţea de calculatoare, calculatoarele din reţea netrebuind să fie omogene.
Din punct de vedere al adresării într-o reţea de calculatoare, în contextul arhitecturii C/S, serverul trebuie să se găsească întotdeauna la o singură adresă, sau la un set de adrese stabilite. Clienţii pot lansa cererile de oriunde neavând nevoie de o adresă fixă.
În cazul în care adresa asociată unui server este independentă de modul de adresare din reţeaua unde este amplasat, acesta poate fi reamplasat practic oriunde fără a afecta procesele clienţilor. În cazul în care într-o reţea de calculatoare bazată pe arhitectura C/S pot fi conectate calculatoare eterogene, transmisiile efectuate între clienţi şi server sunt codificate diferit, fiind necesar un protocol de schimb standard pentru codificare (la transmisie) şi decodificare (la recepţie) securitatea oferită bazelor de date stocate pe server – toţi utilizatorii care accesează serverul se supun restricţiilor impuse de drepturile de acces configurate; utilizarea procedurilor stocate – acestea pot fi utilizate de toţi clienţii (sub rezerva drepturilor de acces stabilite). În cadrul SGBD-urilor moderne, se pot defini proceduri stocate speciale, numite declanşatori, care se activează automat în funcţie de reguli de gestiune definite la nivel de server. diminuarea traficului în reţea – acest lucru se observă în mai multe cazuri; de exemplu, la apelul unei proceduri stocate, aceasta nefiind memorată la client, evident nu se va transmite tot codul acesteia, ci numai valorile parametrilor de apel. reducerea dimensiunii aplicaţiilor – aplicaţiile nu memorează codul procedurilor stocate, rutinele pentru menţinerea coerenţei datelor (sunt stocate tot pe server), rutinele pentru asigurarea securităţii datelor, etc. administrarea centralizată a unei baze de date – se realizează numai la nivel de server, cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta (costuri mai reduse, în primul rând), etc. BD Client – Server: Generatii si Tipuri
GENERAŢIA I – anii ’80 Serverul – pe care este stocată baza de date relaţională;
Clientul – pe care este stocată aplicaţia client, aplicaţie scrisă într-un limbaj de programare şi al cărei cod se execută în întregime pe maşina client. Cererile SQL sunt formulate de aplicaţia client către baza de date relaţională. Execuţia acestor cereri şi transmiterea rezultatelor către aplicatia client revine serverului. GENERAŢIA I
Dialogul client-server se bazează pe mesaje trimise (Send) şi respectiv primite (Receive).
Dialogul poate fi sincron (fără listă de aşteptare]) sau asincron (listă de aşteptare).
La nivel Client apelurile la serviciul de transport sunt: SendRequest, prin care clientul transmite serverului ce operaţie urmează să execute; ReceiveReply, permite clientului să primească răspunsul provenind de la un server. La nivel Server, apelurile la serviciul de transport sunt: ReceiveRequest, permite serverului să primească interogarea trimisă de client; SendReply, permite serverului să trimită răspunsul către client
Între client şi server se stabilesc primitive de conectare (Connect) şi respectiv, deconectare (Disconnect). GENERAŢIA a II-a – anii ’90 Caracteristici: orientare obiect;
dezvoltarea aplicativului de server de date; gestiunea unui referenţial de obiecte.
Serverul poate să ofere mai multe tipuri de servicii clienţilor: asigurarea interfeţelor grafice pentru dialogul cu utilizatorul; accesul la fişiere şi baze de date gestionate de server; execuţia de programe. GENERAŢIA a II-a – anii ’90 Variante de C/S:
Client server de prezentare – este varianta în care un proces gestionează numai funcţia de dialog cu utilizatorul, celelalte procese asigurând gestiunea datelor şi execuţia codurilor de program; Client server de date – este varianta în care o aplicaţie client accesează datele gestionate de un server, cu ajutorul cererilor SQL; Client server de procedură – este varianta în care o aplicaţie controlează prin intermediul unei interfeţe execuţia procedurilor stocate pe server. GENERAŢIA a II-a – anii ’90 Tendinţa actuală în arhitectura C/S este orientarea către sisteme informatice client server de date şi proceduri. Componente: Clienţii – gestionează codul aplicaţiei client, care conţine elementele de interfaţă cu utilizatorul, permite dialogul cu acesta (preluare de date si furnizare de rezultate) nu efectuează prelucrări directe asupra bazei de date stocate pe server. Serverul – asigură stocarea bazei de date, securitatea acesteia.
Reţeaua – asigură comunicarea clienţilor cu serverul(transmiterea cererilor clienţilor către server si furnizarea rezultatelor către aceştia). De asemenea, comunicarea clienţilor cu serverul mai presupune existenţa suporturilor software (drivere) pentru codarea cererilor lansate de clienţi către server, decodarea acestora pe server, apoi codarea rezultatelor furnizate de server şi decodarea acestora la clienţi. GENERAŢIA a III-a Client server WEB
Odată cu apariţia web-ului, arhitecturile client server au evoluat de la o arhitectură pe două niveluri la o arhitectură pe trei niveluri Nivelul CLIENT – este nivelul care permite unui utilizator comunicarea cu o bază de date prin intermediul WEB-ului.
Comunicarea se manifestă la acest nivel, prin interfaţa pusă la dispoziţia utilizatorului de către un navigator (browser) WEB (client server de prezentare).
Tot la acest nivel se poate vorbi în afară de partea de interfaţă şi de o parte de aplicaţie, sub forma unor programe (scripturi) care pot fi executate de programul browser (scripturi JavaScript, VBScript, etc.). Nivelul APLICAŢIE – conţine partea de aplicaţii cea mai importantă din acest ansamblu. Pe acest nivel avem server-ul WEB, care prin intermediul protocolului HTTP, preia cererile venite de pe nivelul client, le procesează şi le poate transmite mai departe către o altă aplicaţie, ce transmie aceste cereri către SGBD, adică pe nivelul date. Server-ul WEB şi celelalte aplicaţii de pe acest nivel pot fi găzduite pe aceeaşi maşină sau pe maşini diferite. Un utilizator efectuează o comandă dintr-o pagină WEB (care poate conţine pe lângă tag-uri HTML şi cod JavaScript sau VBScript pentru validări de date), comanda fiind preluată de server-ul WEB, care transmite datele mai departe interfeţei ODBC, aceasta din urmă transmiţând datele către o bază de date Access 2000.

curs 11
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-27 22:51
Curs 11

BD sunt gestionate unitar prin programe dedicate numite sisteme de gestiune a bazelor de date(SGBD).
Un SGBD=o interfata intre utilizatori si baza d date,c permite crearea,actualizarea,si consultarea BD; =un instrument d asamblare,codificare,protectie si regasire a datelor in BD.
Facilitatile unui SGBD:
-memorarea datelor p suportul extern prin sistemul de gestiune a fisierelor.
-gestiunea datelor si a legaturilor dintre ele in vederea regasirii rapide prin intermediul Sistem d acees.
-introducerea si extragerea datelor dinspre exteriro in forma ceruta d utilizator prin intermediul SGBD-ului extern.
BD s descrie independent d programele care utilizeaza datele.Descrierea datelor formeaza disctionarul datelor(DD),care s memoreaza impreuna cu BD.
La nivelul unui SGBD s deosebesc 3 fnctii principale:
1)descrierea datelor
2)manipularea datelor
3)protejarea datelor

1)descrierea datelor s face p baza a 3 niveluri d reprezentare a datelor prin intermediul schemelor externa,conceptuala si interna; vizeaza formalizarea legaturilor corespondente pprin intermediul unui limbaj specializat(LLD).mai vizeaza structurile d date,relatiile dintre date si regulile care guverneaza coerenta datelor.
2)manipularea datelor pp op complexe d interogare si d actualizare.
3)protejarea BD prin:declararea utilizatorilor drepturilor d acces,procedurilor d reluare ale executiei tranzactiilor in caz d pana si copii d siguranta.

Nivelurile d reprezentare a BD:
Intr-un anumit domeniu aplicativ utilizatorii singulari sau in grup definesc cerinte d informatizare sub forma schemelor externe. Schema externa face referire la datele necesare unui utilizator sau unui grup d utilizatori. Ea este o sub-schema(o imagine) a schemei conceptuale. Schema externa constituie sursa pentru intocmirea schemei conceptuale. Nivelul extern d descriere a BD s face d catre admin aplicatiei care: -defineste schema externa; -defineste regulile d corespondenta cu schema conceptuala. La nivel conceptual analizand schemele externe si eliminand redundantele rezulta o noua viziune la nivelul organizatiei conceptuala. Trecerea d la fizic la conceptual s face prin modelare. O schema conceptuala este completa daca poate furniza date pentru orice schema externa. Nivelul conceptual este f de administratorul intreprinderii. Schema interna implementeaza schema conceptuala folosind un SGBD.
Pentru o baza d date s pot folosi mai multe scheme externe,o sg schema conceptuala si respectiv o singura schema interna. Faptul k utilizatorul vede BD folosind o schema externa faciliteaza determinarea drepturilor d acces la BD. Nivelul intern(fizic) d descriere a BD s face d admin BD care: -defineste schema interna d organizare a BD; -regulile d trecere d la schema conceptuala la schema interna.
Concluzie: Un SGBD tb s poata sa interpreteze cerinte exprimate in termen d schema externa si schema conceptuala si schema interna permitand asigurarea trecerii d la un nivel la altul.

factori de influenta a cursului de schimb pe termen lung
     media: 5.00 din 2 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-15 16:16
FACTORI DE INFLUENȚĂ A CURSULUI DE SCHIMB PE TERMEN LUNG
MODELUL MONETAR PE TERMEN LUNG. MODELUL MUNDELL FELMING PE TERMEN SCURT. MODELUL DOMBUSC

Modelul monetar reprezintă prima încercare de a explica evoluția cursului de
schimb, de a identifica factorii care influențează această variabilă importantă în economie. Primele teorii care pot fi considerate ca făcând parte din modelul monetar al cursului de schimb îi aparțin lui David Hume (1741), care este și precursorul teoriei cantitative a banilor. Modelul a iscat un nou val de interes în anii `70 (a se vedea Frenkel (1976), Mussa (1976, 1979) și alții) și, de asemenea, a creat cadrul analitic pentru dezvoltarea de noi modele. Spunem că modelul monetar este unul pe termen lung, întrucât nu încorporează rigidități ale prețurilor, observabile pe termen scurt. În acest model se consideră că prețurile sunt perfect flexibile. De asemenea, nivelul producției a atins maximul potențial ( y ), prin urmare, curba ofertei agregate este verticală. Acest lucru nu înseamnă că PIB nu se poate modifica, ci faptul că astfel de modificări nu pot surveni decât ca urmare a creșterii productivității, progresului tehnologic, creșterea gradului de instruire a forței de muncă. PIB este exogen în acest model.
După cum era previzibil, modelul monetar pune accent pe rolul banilor în
determinarea cursului de schimb, piața monetară fiind în strânsă interdependență cu
piața valutară. Acest model de determinare a cursului de schimb are două blocuri: primul
bloc explică evoluția prețurilor în funcție de condițiile monetare din fiecare țară, iar al
doilea bloc face legătura dintre cursul de schimb și nivelul prețurilor.
Piața monetară este în echilibru atunci când oferta reală de monedă este egală cu
cererea de bani. Oferta de monedă (M) este controlată de către banca centrală. Când spunem ofertă de monedă nu ne referim la agregatul restrâns M0, baza monetară, ci la agregatul mai larg, M3, care măsoară cantitatea totală de bani existentă în economie și care reprezintă banii creați de banca centrală (M0) multiplicați prin sistemul bancar. Oferta reală de monedă este egală cu raportul dintre oferta nominală și indicele prețurilor (M/P). Cererea de monedă (L) depinde de doi factori: Rata de dobândă (cu cât rata de dobândă, ca indicator al tuturor posibilităților de investire din economie (în acțiuni, obligațiuni), crește relativ cu rata scăzută oferită de depozitele care intră în componența agregatului monetar, cu atât cerere de monedă scade). Cererea de monedă este invers proporțională cu rata de dobândă; Nivelul venitului (cu cât venitul produs în economie este mai mare, cu atât cererea de bani necesară realizării tranzacțiilor sau economiilor va fi mai mare). Cererea de monedă este direct proporțională cu nivelul venitului.
Presupunem că cererea de monedă este o funcție liniară în raport cu rata de dobândă
și nivelul venitului, astfel: L=l1 * y – lr*r unde l1 exprimă senzitivitatea cererii de monedă la nivelul venitului, iar l2 este senzitivitatea ratei de dobândă la nivelul ratei de dobândă. La echilibru pe piața monetară se formează rata de dobândă de echilibru consistente cu un anumit nivel al venitului produs în economie. M /P= L=l1 * y – lr*r
Pe termen lung, prețurile sunt perfect flexibile, iar după cum rezultă din relația
de echilibru pe piața monetară, nivelul prețurilor se poate scrie în modul următor:
P=M/L. O crestere a masei monetare determină o crestere proporțională (în
aceeași măsură) a prețurilor. Creșterea masei monetare se regăsește doar în creșterea
prețurilor, care sunt perfect flexibile, nu și în creșterea venitului. Prin urmare, pe termen lung, banii nu au efecte asupra economiei reale, idee care este cunoscută sub denumirea de neutralitate pe termen lung a banilor.
De asemenea, școala clasică analiza echilibrul pe piața monetară la intersecția dintre oferta reală de monedă și cererea de bani, dar aceasta din urmă depindea doar de nivelul venitului ( L = k ⋅ y ). Keynesiștii sunt cei care subliniază rolul ratei de dobândă în determinarea cererii de bani. Revenind la implicațiile modelului monetar, o creștere a masei monetare are ca efect o creștere proporțională a prețurilor.
Conform PPP, cursul de schimb este determinat astfel încât nivelul prețurilor exprimat în aceeași monedă este același în ambele țări. Cei doi indici de preț sunt determinați, la rândul lor, de cantitatea de monedă emisă și cerută în țările respective. Concluzia principală a acestui model este următoarea: cursul de schimb, care este prețul relativ al venitului produs în România comparativ cu cel produs în zona euro, este determinat exclusiv de oferta relativă de monedă și de cererea relativă de monedă din cele două țări.
Alte implicații ale modelului monetar sunt următoarele:
[1] Oferta de monedă influențează cursul de schimb astfel: o creștere a ofertei de monedă în România duce la o creștere proporțională a prețurilor în România conform ecuației ceea ce generează o creștere proporțională a cursului de schimb, conform PPP. M ↑⇒ P ↑⇒ S ↑ RO RO. O creștere a masei monetare în România are ca efect o depreciere în aceeași proporție a monedei naționale (cu cât sunt mai mulți lei disponibili, cu atât ei valorează mai puțin). Pe de altă parte, o creștere a masei monetare în zona euro duce la creșterea prețurilor în zona euro, la scăderea cursului de schimb și la aprecierea leului față de euro. M ↑⇒ P ↑⇒ S ↓ ZE ZE
[2] Ratele de dobândă influențează cursul de schimb în felul următor: o creștere a ratei de dobândă în România duce la scăderea cererii de bani, la creșterea nivelului prețurilor și la o depreciere a monedei naționale. r ↑⇒ L ↓⇒ P ↑⇒ S ↑ RO RO RO . Atunci când crește rata de dobândă în zona euro, conform acestui model, leul se apreciază: r ↑⇒ L ↓⇒ P ↑⇒ S ↓ ZE ZE ZE
[3] Nivelul venitului. Creșterea venitului produs în România are ca efect
creșterea cererii de bani, scăderea prețurilor și scăderea cursului de schimb, deci moneda
națională se va aprecia. O economie mai puternică va avea o monedă mai puternică.
Y ↑⇒ L ↑⇒ P ↓⇒ S ↓ RO RO RO. În cazul în care crește venitul produs în zona euro, leul se va deprecia față de euro: Y ↑⇒ L ↑⇒ P ↓⇒ S ↑ ZE ZE ZE
Observații:
1. Implicațiile de mai sus se referă la aprecieri/deprecieri nominale.
2. Implicațiile modificării ratelor de dobândă asupra cursului de schimb par
paradoxale, ținând cont că o creștere a ratelor de dobândă are ca
efect aprecierea monedei naționale. Am atras însă atenția că impactul real al ratelor de
dobândă nu poate fi stabilit în condițiile în care nu cunoștem cauza care a determinat
modificarea ratelor. Pentru a aprofunda această chestiune vom analiza în continuare mai
atent modul în care politica monetară influențează ratele de dobândă pe termen lung.

Până acum am considerat modificările masei monetare ca fiind creșteri izolate care
au loc la anumite intervale de timp. În realitate, autoritățile stabilesc rate de creștere a
masei monetare (3%, 10% sau 50% pe an), iar masa monetară cunoaște un proces continuu de creștere. Cum creșterea ofertei de monedă determină creșterea prețurilor, rata de creștere a masei monetare va fi egală pe termen lung cu rata inflației (. Pentru a
înțelege efectul modificării masei monetare cu o rată constantă asupra ratelor de dobândă,
să analizăm paritatea ratelor de dobândă în paralel cu paritatea puterii de cumpărare,
forma relativă: În cazul în care se verifică atât PPP, cât și UIP, diferențialul de rată de dobândă va fi egal pe termen lung cu diferența dintre ratele de inflație din cele două țări.
O creștere a inflației anticipate într-o anumită țară (ceteris paribus) va avea ca efect pe termen lung o creștere în aceeași proporție a ratelor nominale de dobândă din țara respectivă. Această relație dintre inflație și ratele de dobândă poartă
denumirea de efect Fisher, după numele celebrului economist american Irving Fisher.
Efectul Fisher confirmă teoria neutralității în timp a banilor, conform căreia pe termen
lung, modificările cantității de bani vor avea efecte doar asupra variabilelor nominale, nu
și asupra celor reale. În acest caz, dacă rata inflației crește cu 5%, ratele nominale vor crește tot cu 5%, ceea ce înseamnă că ratele reale rămân constante.
Efectul Fischer explică impactul ratelor de dobândă pe termen lung asupra cursului
de schimb. Conform echilibrului pe termen lung implicat de modelul monetar, o creștere a diferențialului de rată de dobândă dintre România și zona euro nu poate avea loc decât în condițiile creșterii inflației în România (variabilele din zona euro sunt considerate
exogene), ceea ce justifică o depreciere a monedei naționale. Pe termen lung, atunci când
masa monetară crește, nu mai putem vorbi de o scădere a ratelor de dobândă deoarece, în
condițiile în care prețurile sunt perfect flexibile, nivelul acestora crește, ceea ce duce la
creșterea ratelor nominale de dobândă.
Fenomenul de overshooting:Presupunem ca la un moment T, rata d crestere a masei monetare creste de la nivelul u la nivelul u+∆u; p termen lung rata d crestere a masei monetare e egala cu rata inflatiei.Conform efectului Fisher, cresterea ratei inflatiei duce la o crestere proportionala a ratelor de dobanda;aceasta crestere a ratelor d dobanda determina o scadere a cererii de moneda(L) la momentul T.Dar in momentul T, masa monetara nu s-a modificat, iar pretul,variabila care asigura echilibrul pietei e perfect flexibil;conform PPP cursul d schimb urmeaza aceeasi traiectorie ca si nivelul preturilor ceea ce arata ca atunci cand rata d crestere a masei monetare creste, devenind u+∆u, inflatia devine u+∆u, dar in momentul expansiunii monetare cursul d schimb inregistreaza un salt discret numit in literatura fenomenul de overshooting.



1. Efectele observate în situația descrisă de Figura 5.5 se pot înregistra în economie și în cazul în care banca centrală nu modifică rata de creștere a masei monetare, dar agenții anticipează că aceasta va crește?
Răspuns: DA. Agenții economici anticipează la momentul T că ritmul de creștere a masei moentare va crește în România. Acest lucru creează așteptări inflaționiste în România. Scade cererea de bani, populația orientându‐se spre alte active pentru a‐și stoca avuția, ceea ce înseamnă că prețurile vor crește; considerând că PPP se verifică pe termen lung, se anticipează că în viitor leul se va deprecia. Se vor vinde lei, leul se depreciază încă din momentul T. Acest lucru subliniază importanța anticipărilor în economie. Chiar în situația în care condițiile economice din prezent nu se modifică, așteptările, zvonurile, știrile despre situația viitoare a economiei produc efecte în prezent.




2. Pe termen lung, creșterea masei monetare determină o creștere a ratelor de dobândă.
Care este efectul unei expansiuni monetare asupra ratelor de dobândă pe termen scurt?
Răspuns: pe termen scurt P = constant , iar creșterea ofertei nominale de monedă de la 1 M la 2 M are ca efect creșterea ofertei reale de monedă (M/P) și scăderea ratei de dobândă de echilibru de la 1 r la 2 r . Pe termen scurt, scăderea ratei de dobândă este asociată cu o creștere a inflației viitoare și deci cu o depreciere a monedei naționale.

3. Să considerăm situația în care echilibrul de pe piața monetară este conform cu
viziunea monetaristă și a școlii clasice, în care cererea de monedă depinde doar de nivelul venitului,nu și de rata de dobândă. Se modifică concluziile Figurii 5.5? Sunt altele efectele economice ale unei expansiuni monetare?
Răspuns: Implicațiile modelului monetar sunt aceleași, în sensul că expansiunea
monetară determină creșterea inflației și deprecierea monedei într‐un ritm mai accentuat, cu mențiunea că acest cadru nu mai explică volatilitatea ridicată a cursului de schimb, salturile pe care acesta le realizează. Cum cererea de monedă depinde doar de nivelul venitului, iar acesta este exogen, constant pe termen lung, L = constant .











SISTEMUL MONETAR INTERNAȚIONAL. REGIMURI DE CURS DE SCHIMB
Sistemul Monetar Internațional reprezintă un ansamblu de reguli legate de
regimul de curs de schimb și de instituții care guvernează circulația fluxurilor
financiare între țări.
Principii de funcţionare ale Sistemului Monetar Internaţional:
1.asigurarea stabilitatii etalonului monetar :acceptarea unanimă a etalonului aur-devize, mai precis AUR – USD; 2. asigurarea functionarii unui regim valutar pe cursuri de schimb fixe:determinarea unor paritati fixe;paritatile erau ajustabile;
erau acceptate marje de variatie fata de USD, de +/- 1% fata de paritatea fixa ;
3. statutul monedelor tarilor participante din punct de vedere al convertibilitatii:
convertibilitatea dolarului; convertibilitatea celorlalte monede;Asigurarea statutului de convertibilitate presupunea:desfiinţarea restricţiilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale;obligaţia băncii centrale emitente de a-şi cumpăra propria monedă deţinută de o altă bancă centrală străină, la cererea acesteia, dacă suma respectivă provenea din operaţiuni valutare curente;4. constiturea rezervelor monetare oficiale: Asigurarea convertirii sumelor solicitate Asigurarea intervenţiilor pe piaţă ale autorităţilor monetare;
5. asigurarea echilibrului extern: Echilibrul balantei de plati era asigurat prin echilibrul fiecarui cont in parte.
Legalizarea principiului schimburilor flotante: statele membre ale FMI erau obligate să adopte politici macroeconomice care să conducă la asigurarea stabilităţii preţurilor;
referinţa la aur, în ceea ce priveşte paritatea monetară, era eliminată, aranjamentele monetare generale vizând fie ataşarea de DST, fie de o altă monedă; FMI era obligat să supravegheze politicile valutare ale ţărilor membre; se impuneau aranjamente de schimb valutar stabile, dar ajustabile; marjele de fluctuaţie erau stabilite la +/- 4,5%, acestea putând fi modificate în funcţie de evoluţiile economice, dar mai ales de dezechilibrele fundamentale din domeniul plăţilor.
La începutul secolului trecut, toți erau de acord în ceea ce privește regimul optim de curs de schimb. Se credea că regimul de curs de schimb fix este cel mai bun pentru stabilitatea macroeconomică, iar fixarea monedei naționale se făcea în raport cu valoarea aurului, a argintului sau a altor metale prețioase.
CONFERINTA MONETARA INTERNATIONALA DE LA GENOVA (ITALIA, 1922): Dezbaterile din cadrul acestei conferinţe au fost orientate in directia adoptarii unui nou etalon, etalonului aur-devize , ca solutie a iesirii din criza.
Realizarea de rezerve de catre autoritati sub forma de aur si de valute convertibile in aur
Regulile sistemului bazat pe etalonul aur: care a funcționat până la începutul
primului război mondial, erau clare: autoritatea monetară putea emite monedă doar în
limita rezervelor de aur pe care le deținea și, de asemenea, avea obligația de a converti la
cerere orice cantitate de monedă în aur.Până în anul 1913, înainte de primul război mondial, 70% din toate statele lumii adoptaseră etalonul aur, 20% aveau monedă care fluctua liber, iar restul de 10% își legaseră moneda de alte metale. În primul rând, banii
și aurul erau perfect substituibile, iar cantitatea de aur și de bani deținută de către
populație era o măsură a masei monetare în circulație. Etalonul aur furniza un
mecanism foarte puternic de reglare automată a cursului de schimb în funcție de prețul în
aur fixat de banca centrală pentru fiecare monedă. Pe de altă parte, țările nu aveau control
asupra masei monetare, ea era o variabilă endogenă, nu putea fi stabilită de către banca
centrală. AVANTAJELE SISTEMULUI BAZAT PE ETALONUL AUR au fost următoarele: Sistemul furniza un mecanism puternic de reglare automată a cursului de schimb.Principala preocupare a băncii centrale era să mențină paritatea monedei față de aur, faptce asigura în mod implicit stabilitatea cursului de schimb față de celelalte valute; echilibrul extern era înțeles nu în termeni de echilibru al contului curent, ci ca o situație în care nu intrau, dar nici nu ieșeau rezerve de aur din țară. Creșterea masei monetare era limitată la volumul rezervelor de aur, prin urmare, prețurile nu puteau crește îngrijorător.Sistemul era unul simetric, nu exista o țară cu o poziție privilegiată în cadrulsistemului;Sistemul a încurajat comerțul internațional prin eliminarea incertitudinilor legatede cursul de schimb. Este cunoscut faptul că cei care realizează tranzacții internaționale sunt supuși riscului valutar. Atunci când riscul legat de evoluția viitoare a cursului deschimb dispare, comerțul la nivel internațional sporește. Între anii 1870 și 1914 a avut loc primul val al globalizării, marcat de o creștere spectaculoasă a comerțului cu bunuri și servicii, a circulației capitalurilor și a forței de muncă între țări. Aceste evoluții au fost încurajate și de dezvoltarea mijloacelor de transport și comunicație (cum ar fi vasul cu aburi sau telegraful).
DEZAVANTAJELE SISTEMULUI BAZAT PE ETALONUL AUR au fost:
Sistemul era relativ ineficient în impulsionarea economică sau reducerea șomajului,
întrucât țările nu aveau control asupra politicii monetare, după cum reiese și din exemplul
referitor la dolar și la lira sterlină;Implementarea politicii monetare era condiționată de rezervele de aur. În anii 1870 și 1880, când producția de aur a fost deficitară, masa monetară a crescut cu un ritm lent, neținând pasul cu creșterea economică. Descoperirile de aur din anii 1890 din Alaska și Africa de Sud au dus la creșteri masive ale masei monetare și la creșterea inflației în pragul primului război mondial. Stabilitatea prețurilor era condiționată de stabilitatea prețului aurului.
În cadrul acestui sistem monetar internațional, datorită rolului Marii Britanii în
comerțul internațional și datorită instituțiilor financiare engleze foarte avansate, Londra
era centrul financiar al lumii. Marea Britanie a fost și prima țară care a adoptat etalonul
aur în 1717. Primul război mondial aduce cu el sfârșitul sistemului bazat pe etalonul aur,
deoarece guvernele încep să‐și finanțeze cheltuielile de război emițând monedă fără
acoperire în rezervele de aur. În 1929, majoritatea economiilor de piață reveniseră la
etalonul aur. În perioada aceea, Statele Unite încercau să contracareze presiunile de
expansiune economică într‐o economie supraîncălzită prin politici monetare contracționiste, deci prin rate de dobândă ridicate. În 1932, cele două țări dețineau 70% din rezervele mondiale de aur. Au existat unele țări care au părăsit acest system relativ curând, ceea ce le-a permis să promoveze politici monetare expansioniste. Țările cele mai afectate de Marea Criză au fost Franța, Elveția, Belgia, Olanda și Polonia, toate țările fiind dintre cele care au păstrat etalonul aur până în 1936. În 1939, doar 25% din țările lumii mai aveau moneda legată de aur. Cea mai importantă preocupare după cea de‐a doua conflagrație mondială a fost punerea bazelor unui nou sistem monetar internațional, care să prevină episoadele de hiperinflație, deflație, sau politici de tipul „beggar‐thy‐neighbor” care au marcat perioada de după I r.m.

BRETTON WOODS: În iulie 1944, reprezentanții a 45 de țări s‐au întâlnit la Bretton Woods, New Hampshire.Conferinta a fost organizata pe 3 comisii:I – stabilirea articolelor acordului privind constituirea FMI – Condusa de H.D. White (USA);
II – stabilirea articolelor acorsului privind constituirea BIRD- Condusa de J.M.Keynes (Marea Britanie); III – stabilirea reglementarilor in planul cooperarii monetare internationale – Condusa de Eduardo Suarez (Mexic); Perioada de desfasurare 1 – 22 iulie 1944; Cei mai importanți participanți au fost John Maynard Keynes, ce reprezenta Marea Britanie și Harry Dexter White ce reprezenta Statele Unite. Proiectele celor doi aveau o bază comună, în sensul că propuneau adoptarea unui regim de curs de schimb fix și înființarea unei instituții care să acorde credite țărilor cu dezechilibre ale balanței de plăți. Însă atingerea acestor obiective era vazută diferit, în funcție de interesele celor două națiuni. Marea Britanie, prin J.M.Keynes, urmărea crearea de lichidități internaționale care să promoveze creșterea economică a țărilor Europei occidentale, care se confruntau cu probleme economice la acel moment. SUA, prin H.D.White, urmărea eliminarea barierelor legate de fluxurile comerciale și financiare internaționale. La masa negocierilor, poziția Marii Britanii era defavorabilă, fiind slabă din punct de vedere economic după 6 ani de război în linia întâi și având mari datorii către SUA, care i-a furnizat armament, alimente și altele. În consecință, întregul sistem monetary internațional care a urmat anului 1944 a fost o creație de factură americană. S‐a stabilit că singura monedă convertibilă în aur este dolarul, iar toate celelalte țări participante trebuiau să asigure o paritate fixată față de dolar, față de care nu puteau fluctua cu mai mult de ±1%. Tot la Bretton Woods sunt create două instituții internaționale, și anume Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.
Sistemul de la Bretton Woods era unul puternic asimetric și avantaja Statele Unite.
Singura țară cu o politică monetară independentă era SUA. De asemenea, atunci când
existau presiuni în sensul aprecierii / deprecierii unei monede față de dolar, singura bancă
ce trebuia să intervină era cea a țării respective, Fed-ul fiind răspunzător doar pentru
păstrarea prețului dolarului relativ la aur. Se consideră că privilegiul de a putea livra
celorlalte țări o monedă echivalentă cu aurul reprezenta „minunatul secret al deficitului
nedureros care permite să dai fără să iei, dai cu împrumut fără a te împrumuta și să
cumperi fără să plătești”.Singurul mecanism capabil să mențină sistemul de la Bretton Woods era convertibilitatea dolarului în aur. Este celebră decizia președintelui Nixon de a nu converti dolarii respectivi în aur, iar la 15 august 1971 convertibilitatea dolarului în aur este suspendată. În mod interesant, după prabușirea sistemului de la Bretton Woods, celelalte țări nu au renunțat la regimul de curs de schimb fix. În 1972, țările europene au stabilit ca marja de fluctuare între monedele lor să fie ± 2,5%. În 1979 a fost creată moneda ECU (en. European Currency Unit), iar monedele europene au fost legate de această monedă și implicit, între ele. Calvo și Reinhart (2000)39 vorbesc despre „frica de flotare” care a caracterizat evoluția sistemului financiar internațional. În 1999, cursul de schimb între țările europene a devenit perfect fix, prin adoptarea aceleiași monede.
Acordul de la Washington (Smithsonian Agreement) : era un acord comercial si monetar;condamna regimul cursurilor valutare flotante, impunand sistemul „paritatilor ajustabile”:definirea noilor paritati fixe:devalorizarea USD fata de aur cu 7,89%;reevaluarea celorlalte monede puternice fata de dolar (GBP +7,48%, FRF +8,57%, DEM si CHF +13,57%, JPY +16,88%); restabilirea regimului bazat pe cursuri fixe (+/-2,25%) – Tunelul valutar;la nivelul FMI urmau sa se poarte discutii care sa conduca la restructurarea sistemului monetar international.
ABANDONAREA SISTEMULUI MONETAR DE LA BRETTON WOODS: modificarea oficială a statutului aurului, prin aceasta abolindu-se fixitatea preţurilor pentru aur; legalizarea principiului schimburilor flotante;transformarea parţială a FMI în organism de asistenţă.


FONDUL MONETAR INTERNATIONAL : a luat nastere la 29 decembrie 1945, cand 29 de tari au ratificat statutul acestuia. FMI si-a inceput activitatea din 1 martie 1947.Avea in vedere cooperarea monetara internationala si asigurarea mentinerii echilibrului extern al tarilor membre. Formarea resurselor financiare: Membri: 186 tari;Staff-ul: 2478 membri din 143 tari;Resursele formate pe baza cotei de participare: 325 miliarde USD (31 martie 2009); CONTRIBUTIA LA CONSTITUIREA RESURSELOR FMI: 25% -aur (până în 1979); de la această dată locul aurului a fost preluat de DST sau alte valute forte.75% - moneda naţională; ROLUL CONTRIBUTIEI LA FMI: atribuirea unui număr de voturi:250 de voturi, indiferent de mărimea subscrierii + cate un vot suplimentar pentru fiecare parte din cotă ce echivalează cu 100.000 DST. SUA - 371.743 voturi (16,83%) ;România -10.552 voturi (0,49%); acces la finanţare (anual 100% la 300% contributie);alocări gratuite de DST;
Obiectivele FMI: : stabilirea si mentinerea unui sistem de schimb monetar international bazat pe cursuri valutare stabile si, implicit, promovarea cooperarii monetare internationale;asigurarea functionarii comertului internationale pe fondul eliminarii oricaror restrictii;apararea si promovarae expansiunii echilibrate a comertului si a productiei, avand in vedere, in acelasi timp, si asigurarea unui grad ridicat de ocupare a fortei de munca;finanţarea deficitelor temporare ale balanţelor de plăţi ale ţărilor membre;coordonarea în plan guvernamental pentru adoptarea unei politici care să conducă la echilibrarea balanţelor de plăţi;acordarea de asistenţă tehnică în plan valutar;acordarea de credite pentru susţinerea cursurilor valutare ale monedelor naţionale;realizarea unei supravegheri ferme a politicilor valutare ale ţărilor membre;stabilirea unui sistem multilateral de plăţi între ţările membre care să elimine, pe cât posibil, restricţiile valutare care influenţează comerţul international;
􀂃 Acordarea de credite pe termen scurt şi mediu în vederea reducerii
dezechilibrelor temporare ale balanței de plăți; 􀂃 Dezvoltarea comerțului internațional şi a fluxurilor financiare internaționale; 􀂃 Promovarea cooperării monetare între state.
ACTIVITATEA FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL: 1.operatiuni curente(tehnica tragerilor;transa rezervei); 2. asistenta financiara .
Asistenţa financiară propriu-zisă: distincţie clară între natura deficitelor balanţei de plăţi:din punct de vedere al perioadei de manifestare: temporare sau durabile (reversibile sau ireversibile);din punct de vedere al caracterului acestora: Structurale (impun programe de ajustare);Conjuncturale (impun programe de stabilizare).
Flexibilizare a finanţării: Finalitatea finanţării:ajustarea lentă a economiilor ca urmare a şocurilor macroeconomice;generează deblocarea altor finanţări externe;poate asigura prevenirea crizelor.Formă nouă de finanţare: Linia de credit flexibilă;
Condiţii pentru acordarea finanţării: Acordarea finanţării echivalează cu acceptul din partea beneficiarului a programului de ajustare a politicilor economice şi financiare care să conducă la eliminarea cauzelor care au generat dezechilibrele;Acceptarea condiţiilor echivalează cu acordarea garanţiei de rambursare a creditului; oate condiţiile sunt incluse în:scrisoarea de intenţie;memorandum;Condiţii: măsuri prealabile (de realizat inaintea acordării) – programul de măsuri propus de ţara beneficiară;îndeplinirea criteriilor:cantitative (ex: un anumit nivel al rezervelor internaţionale, un plafon al activelor interne nete ale BC, un plafon al împrumuturilor de stat);structurale (pot viza ameliorarea funcţionării sistemului financiar, reforma sistemului de securitate socială...); clauze de consultare în ceea ce priveşte inflaţia;evaluarea periodică a programului.
Finanţarea FMI: Facilităţi de credit: PREFERENŢIALE (Pentru ţări cu venituri reduse):Facilitatea de Crestere Economica si Reducere a Saraciei;Facilitatea privind Socurile Externe ;NEPREFERENŢIALE: Acorduri stand-by;Facilitatea Extinsa ; Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor ; Facilitatea de Finantare Compensatorie ; Asistenţă financiară de urgenţă (sustine refacerea economiilor in urma dezastrelor naturale si a conflictelor, uneori la dobanda preferentiala). FMI SI ROMANIA: Romania a devenit membra FMI la 15 decembrie 1972;Participarea Romaniei la FMI se ridica la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totala;Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi sau 0,49% din total;Romania a acceptat obligatiile prevazute in Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.
Romania: Acordul Stand-By 2009: Acces: 11,443 miliarde DST;Durata: 24 luni.
Etapizare: - 4,37 miliarde DST au fost disponibilizate dupǎ aprobarea acordului de cǎtre Consiliul Director pe data de 4 mai 2009. - A doua transa, conditionata definalizarea acestei (prime) evaluari este in valoare de 1,718 miliarde DST. - Urmǎtoarele şase tranşe trimestriale, ce vor fi conditionate de finalizarea evaluarilor trimestriale urmatoare incepand cu 15 decembrie 2009 si sfarsind cu 15 martie 2011, vor fi in suma de 5,355 miliarde DST. Condiţionalitati:Criterii cantitative de performanţǎ:un plafon pentru variaţia activelor externe nete;un plafon al arieratelor interne ale bugetului general consolidat;un plafon pentru soldul cash al bugetului general consolidat;un plafon al garanţiilor bugetului general consolidat;neacumularea de arierate la datoria externa.
Tinta cantitativa indicativa:Cheltuielile curente primare ale bugetului general consolidat.
O marja de consultare în jurul ratei inflatiei (det. Pe baza preturilor de consum la 12 luni).Preconditii:aprobarea masurilor fiscale convenite pentru 2009, inclusiv a bugetului rectificat pe 2009. Obiective structurale:aprobarea legislatiei revizuite privind salarizarea unitara in sectorul public. Pana la 30 octombrie 2009;prezentarea in Parlament a legislatiei responsabilitatii fiscale si intocmirea unui plan de implementare a acesteia. Pana la 30 noiembrie 2009;aprobarea amendamentelor la legislatia bancara si la legislatia de lichidare pentru a consolida cadrul de restructurare a bancilor, consultare cu FMI. Pana la 31 martie 2010;aprobarea legislatiei revizuite a pensiilor. Pînǎ la 31 decembrie 2009;aprobarea bugetului convenit pentru 2010. Pana la 31 decembrie 2009;
aprobarea reformelor administratiei fiscale. Pana la 31 martie 2010;aprobarea reformelor in domeniul finantelor autoritatilor publice si IS. Pana la 30 iunie 2010.

Avantajele și dezavantajele regimului de curs de schimb fix
Un curs de schimb fixat față de o valută ancoră poate avea drept avantaj limitarea
aşteptărilor inflaționiste la rata inflației din țara ancoră. De asemenea, politica monetară
trebuie să urmeze o regulă simplă şi uşor de implementat. Multe țări în curs de dezvoltare
au optat pentru un regim de curs fixat, temându-se de efectele adverse ale unei volatilități
excesive a cursului de schimb flotant.
AVANTAJELE REGIMULUI DE CURS DE SCHIMB FIX sunt următoarele:
1. Impulsionarea comerțului internațional prin eliminarea incertitudinilor
referitoare la cursul de schimb și eliminarea costului de protecție împotriva riscului
valutar.
2. Scăderea inflației – din moment ce scad costurile asociate comerțului
internațional și de asemenea, crește volumul comerțului, PPP este mai probabil să fie
validată. Inflația în țările cu regim fix tinde către inflația din țara ancoră. De asemenea,
regimul de curs de schimb fix furnizează o ancoră nominală băncii centrale, ceea ce
asigură transparență și credibilitate politicii monetare. În acest mod, banca centrală poate
ancora așteptările inflaționiste. Cea mai bună performanță în ceea ce privește inflația este atinsă în condițiile unei flotări libere în țările dezvoltate și în condițiile unui regim de curs de schimb fix în țările în curs de dezvoltare.
3. Disciplina fiscală. În țările în curs de dezvoltare, guvernele sunt tentate și
deseori o fac, să își finanțeze deficitele bugetare prin emisiune de monedă. Acest lucru
duce la inflație și în ultimă instanță, sursa câștigurilor bugetare este taxa pe inflație și
seniorajul (venitul obținut de stat prin emisiunea de monedă).
DEZAVANTAJELE REGIMULUI DE CURS DE SCHIMB FIX sunt următoarele:
1. Principalul dezavantaj este pierderea independenței politicii monetare.
2. Un alt dezavantaj, care derivă din primul, se referă la vulnerabilitatea crescută față de
șocurile macroeconomice care afectează țara ancoră.
3. Costuri sporite asociate cu volatilitatea macroeconomică. Pierderea independenței
politicii monetare presupune faptul că o țară pierde una din politicile din stat care
puteau asigura stabilizarea macroeconomică.

Avantajele și dezavantajele regimului de curs de schimb flotant
AVANTAJELE REGIMULUI DE CURS DE SCHIMB FLOTANT sunt următoarele:
1. Autonomia politicii monetare. Nemaifiind obligate să intervină pe piața valutară
pentru a păstra cursul de schimb fix, băncile centrale pot utiliza politica monetară pentru
atingerea unor alte echilibre interne sau externe. În plus, o țară cu regim de curs de schimb flotant este mai puțin vulnerabilă la fluctuațiile externe ale prețurilor, fie că acestea înseamnă inflație sau deflație.
2. Simetria în stabilirea condițiilor monetare la nivel internațional. Condițiile monetare la nivel internațional nu mai sunt stabilite exclusiv de către o țară ancoră (SUA, Germania sau altă țară).
3. Stabilizarea automată prin intermediul cursului de schimb. Fluctuațiile cursului de
schimb determinate de mecanismele pieței pot asigura reechilibrarea economiei în urma unor șocuri adverse.
DEZAVANTAJELE REGIMULUI DE CURS DE SCHIMB FLOTANT sunt următoarele:
1. Lipsa unei discipline a băncii centrale – comparativ cu situația unui regim de curs de
schimb fix;
2. Efecte economice destabilizatoare ale fluctuațiilor ample ale cursului de schimb;
3. Descurajarea comerțului internațional (relativ la situația în care cursul ar fi fix);
4. Iluzia unei autonomii monetare.
.
Tipuri de regimuri de curs de schimb
În afară de cele două forme extreme ale regimului valutar ‐ curs fix şi flotare libera –
există nenumărate tipuri de regimuri intermediare, care se află între cele două forme
extreme și care împrumută din avantajele și dezavantajele regimului fix și regimului de
flotare liberă. Nu există o clasificare general acceptată41 pentru nenumăratele tipuri de regim de curs de schimb, așa cum nu există o formulă general valabilă pentru succesul politicilor economice în fiecare țară.
Regimuri de curs de schimb fix: A. Regimuri bazate pe cursuri valutare fixe (HARD PEGS REGIMES);B. Regimuri bazate pe cursuri valutare flotante (FLOATING REGIMES);C. Regimuri intermediare (INTERMEDIATE REGIMES)
Regimuri bazate pe cursuri valutare fixe (HARD PEGS REGIMES) : cursul valutar ramane constant sau poate varia in jurul unor benzi inguste de variatie, netinand cont, insa de evolutiile celorlalte variabile macroeconomice.Tipuri: regimurile valutare ce nu dispun de un emitent de moneda distinct, individual(regimuri valutare bazate p moneda altui stat(dolarizarea); aranjamentele d forma consiliului monetar;
Regimuri valutare bazate pe moneda altui emitent: Imposibilitatea unei autoritati monetare de a pune in circulatie propria moneda; Cauze:costurile de emisiune, lipsa instrumentelor care sa-i permita mentinerea puterii de cumparare, gradul redus de dezvoltatre al economiei ;
Regimuri valutare bazate pe crearea uniunilor monetare:
Elementele unei UM:definirea unei relatii fixe intre moneda tarilor ce au aderat la uniune si moneda centrala (moneda uneia dintre tari sau o moneda noua);convertibilitatea si transferabilitatea monedelor tarilor membre intre ele;constiuirea unor rezerve valutare comune si gestionarea acestora la nivel central;reglementari valutare comune aferente relatiilor cu alte tari decat cele din cadrul uniunii.
Uniunea monetară : Aderarea la o Uniune Monetară (cazul nostru UME) este determinată de existenţa unor anumite AVANTAJE:pieţele naţionale aferente ţărilor membre devin mai integrate ca urmare a reducerii costurilor de acoperire împotriva riscului valutar;grad ridicat de transparenţă a pieţelor din punct de vedere al preţurilor (fiind exprimate în aceeaşi monedă se pot face mult mai uşor comparaţii între ţări);dacă moneda UM este o monedă internaţională, aceasta poate fi impusă cu uşurinţă în tranzacţiile internaţionale, diminuîndu-se astfel riscul valutar (a se vedea cazul Euro);ţările ce aspiră să adere la o UM, trebuie să se alinieze la aceasta şi din punct de vedere al ratei inflaţiei (care, în cazul UM tinde să fie redusă), ceea ce va genera o creştere a credibilităţii politicii monetare.DEZAVANTAJE: pierderea autonomiei politicii monetare a băncii centrale, precum şi a celei de curs de schimb;
chiar dacă în plan fiscal nu se vorbeşte de o decizie centralizată, există restricţii care îngrădesc activitatea unei ţări (spre exemplu nivelul max. al datorie publice, în cazul criteriilor de convergenţă la UME);se poate înregistra şi o creştere a şomajului (generată de mutarea activităţii în zonele unde preţul forţei de muncă este mai mic) şi, în acelaşi timp şi agravarea unor dezechilibre macroeconomice pe fondul liberei circulaţii a capitalurilor şi a forţei de muncă.Motivele care au stat la baza creării Uniunii Monetare:1. Sporirea rolului jucat de Uniunea Europeană în sistemul monetar
internațional. Țările UE au sperat că își vor putea promova propriile interese mai bine
într‐o lume dominată de supremația financiară a SUA.2. Transformarea Uniunii Europene într‐o piață într‐adevăr comună. Deși barierele tarifare au fost eliminate, oficialii au considerat că și incertitudinea referitoare la cursul de schimb poate înhiba comerțul internațional. Există și raționamente de ordin politic conform cărora fluctuații ample ale cursului de schimb pot spori rândurile forțelor care nu sunt adepte ale UE.
3. Stabilitate politică. Cheia înțelegerii fenomenelor prin care Europa a avansat
atât de mult în ceea ce privește cooporarea economică și monetară se găsește în istoria
acestui continent, marcat de războaie Integrarea comercială este foarte ridicată între țările din zona euro și există un consens în literatură conform căruia acest criteriu este îndeplinit. A avut loc convergența preturilor în țările din zona euro. Anumite diferențe vor persista, cel puțin între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate (a se vedea modelul Balassa – Samuelson). Mobilitatea forței de muncă în zona euro este relativ redusă. Eichengreen (1990)51 afirmă că diferențele dintre ratele șomajului sunt mai reduse și mai puțin persistente între statele din SUA comparativ cu țările din zona euro. Tabelul 10.2 arată faptul că mobilitatea forței de muncă este de două, trei ori mai ridicată în SUA față de zona euro. Mobilitatea capitalului este însă ridicată în zona euro.
Similaritatea structurii producției. Țările din zona euro nu sunt complet diferite în
ceea ce privește industria manufacturieră, însă există diferențe de altă natură: țările din
nord sunt mai bine echipate cu capital și utilizează o forță de muncă înalt calificată, în
timp ce în sud, produsele încorporează valoare adăugată brută mai redusă (Portugalia,
Cipru, Grecia, sudul Italiei). Integrarea financiară este ridicată. În concluzie, există criterii pe care zona euro le îndeplinește (integrare economic ridicată), și o serie de criterii care nu sunt satisfăcute (de exemplu, piața europeană nu este caracterizată de un grad suficient de ridicat de integrare a forșei de muncă). Nu se poate afirma că zona euro este o zonă monetară optimă, ceea ce face ca viitorul zonei euro să fie incert.
Endogeneitate: Unii autori consideră că toate criteriile care formază o zonă monetară optimă pot fi îndeplinite ex‐post (după adoptarea monedei comune), chiar dacă ele nu au fost îndeplinite ex‐ante (înainte de adoptarea monedei comune). Aceste criterii sunt deci
endogene. Dintre promotorii acestei idei se remarcă Andrew Rose52 (2000), care susține că adoptarea unei monede comune duce la intensificarea legăturilor comerciale și la o mai bună corelare a ciclurilor economice ale țărilor membre. În timp, uniunea monetară devine mai integrată și mai sudată.Specializare Krugman (1991)53 susține că pe măsură ce țările devin mai integrate comercial, se vor specializa în producția acelor bunuri pentru care dețin un avantaj competitiv. Acest lucru diminuează diversificarea producției în cadrul fiecărei țări, statele care formează uniunea vor avea o structură a producției mai puțin similar cu a celorlalte, ceea ce le va face mai vulnerabile la șocuri asimetrice de cerere sau de ofertă. Ciclurile economice în cadrul uniunii devin mai nesincronizate și în timp, uniunea monetară se va dizolva.
CONSILIUL MONETAR: autoritatea monetara este obligata sa asigure mentinerea unui curs valutar fix pentru propria moneda fata de o valuta puternica de pe piata internationala , valuta ce devine si principalul element de rezerva.emisiunea monetara a propriei monede trebuie sa fie in stransa corelatie cu nivelul rezervelor detinute si, bineinteles cu nivelul fixat al cursului valutar. Ţări ce au adoptat consiliul monetar:Hong Kong (1983),Argentina (1991), Estonia (1992), Lituania (1994), si Bulgaria (1997) .




1. Curs de schimb fix (hard peg) – se stabilește o paritate, iar banca centrală intervine
astfel încât cursul de schimb să nu se abată de la valoarea fixată (ex. Arabia Saudită).
2. Uniune monetară – adoptarea unei monede comune.
3. Consiliu valutar – se fixează o paritate pentru cursul de schimb, iar banca centrală
este limitată în acțiunile sale, întrucât nu poate emite monedă decât încontrapartidă cu
rezervele de valută pe care le deține (ex. Bulgaria).
Regimuri de curs de schimb flotant
determinarea cursului valutar are la baza confruntarea fortelor pietei valutare:
fara a presupune interventia autoritatilor (free floating) sau in conditile unei interventii a autoritatii monetare, dar fara a impune o anumita directionare a pietei, predeterminata. (managed free floating).
1. Flotare controlată ‐ banca centrală intervine pe piața valutară prin vânzarea de valuta
în cazul unei deprecieri ample a monedei naționale sau cumpărarea de valuta atunci
când moneda națională cunoaşte o apreciere puternică (ex. România).
2. Flotare liberă – banca centrală nu intervine pe piața valutară pentru a influența cursul
de schimb cu excepția unor situații extraordinare (ex. SUA).
Intervențiile pe piața valutară au efecte asupra bilanțului băncii centrale și implicit,
asupra masei monetare în circulație.
Regimuri intermediare de curs de schimb
1. Adjustable pegs – ancoră ajustabilă, paritatea fixată poate fi ajustată conform deciziei
băncii centrale .
2. Crawling peg ‐ un sistem automat de ajustarea a cursului de schimb, banca centrală
stabilește o paritate față de care cursul de schimb nu poate fluctua decât în anumite
marje, iar această paritate va fi modificată automat conform unei formule elaborate de
banca centrală (ex. Iran).
3. Basket pegs – cursul de schimb este fixat în raport cu valoarea unui coș format din
mai multe valute (ex. China).
4. Target zones (bands) – cursul de schimb poate fluctua într‐o anumită zonă sau bandă
fixată de banca centrală (ex. țările din ERMII, precum Danemarca).

5. ancorarea valutara (soft peg): Presupune:a) ancorarea fixa conventionala (conventional fixed peg), ancorarea vizand fie o valuta, fie un cos de valute;
b) crawling peg – caz in care cursul valutar ancorat este periodic ajustat fata de moneda sau monedele ancora. Ajustarea se face cu un anumit procent (de regula de nivel scazut), procent determiat:fie in functie de evolutia cursului valutar pe piata (forward / backward looking),fie in functie de evolutia unor principale variabile macroeconomice precum diferentialul dintre tinta de inflatie si rata inflatiei previzionate in ceea ce priveste relatiile cu principalii parteneri externi, diferentialul dintre nivelul cursului valutar determinat pe piata valutara oficiala si cea paralele (spre exemplu cea a caselor de schimb valutar).
c) banda orizontala de variatie (horizontal band) – caz in care cursul valutar este lasat sa varieze cu o marja de cel putin ± 1% fata de un curs valutar oficial fixat formal sau de fapt de autoritatea monetara. d) crawling band Spre deosebire de banda orizontala de variatie, care se mentine pe o perioada indelungata de timp, in cazul acestui tip de regim valutar, se realizeaza o ajustare periodica a cursului valutar oficial (cel fixat) cu un anumit procent (de nivel destul de mic), ajustare determinata de modificarile intervenite la nivelul economiei reale, modificari ce determina presiuni asupra cursului valutar.
Regimuri valutare in Romania: 1990: – ancorare conventionala a cursului valutar fata de un cos de valute; 1991-1996: flotare adminstrata strict (tightly managed floating);
1997-1998:backward - looking crawling peg; 1999-2000:forward – looking crawling peg; 2001-2003: forward – loking crawling band; 2004- 2005: flotare administrata;2006-2007 flotare libera.


ZONE MONETARE OPTIME
Uniunea Monetară reprezintă un caz special de regim de curs de schimb fix, în care
țările membre au aceeași monedă. Zona euro este o uniune monetară și deși euro
fluctuează liber față de celelalte valute, între țările din cadrul uniunii cursul de schimb este fix (1 EUR = 1 EUR).
BENEFICIILE (sunt în principal de natură microeconomică):
• Piețele naționale din cadrul uniunii devin mai integrate din punct de vedere economic
o dată ce au adoptat o monedă comună. Scăderea costurilor de acoperire împotriva
riscului de curs de schimb și scăderea costurilor de tranzacționare în general, antrenează
o creștere a comerțului între statele uniunii.
• Prețurile de pe piețe diferite exprimate în aceeași monedă sunt mai ușor de
comparat, ceea ce generează o transparență sporită a piețelor. Se reduc costurile
necesare procesării anumitor informații (de exemplu, în contabilitate).
• Euro a fost creat pentru pentru juca un rol important ca monedă internațională.
Firmele europene beneficiază de avantajul de a putea impune ca monedă a
tranzacțiilor moneda națională, ceea ce elimină riscul de curs de schimb .
• În cazul în care uniunea monetară și‐a creat o reputație în menținerea unor rate
reduse ale inflației, țările care aderă vor beneficia, de asemenea, de rate reduse ale
inflației și de o credibilitate sporită oferită politicii monetare (sunt înregistrate câștiguri
reputaționale).
• Uniunea monetară asigură buna funcționare a unei uniuni economice. Deși cea din
urmă nu implică în mod necesar o uniune monetară, atunci când fiecare țară membră
își păstrează propria monedă, există presiuni în sensul deprecierii monedei naționale,
ceea ce nu facilitează cooperarea politică între țări.
COSTURILE aderării la o uniune monetară (sunt în principal macroeconomice):
• Principalul dezavantaj: țările care aderă la o uniune monetară pierd autonomia
politicii monetare și a politicii de curs de schimb. (Cursul de schimb este fix, iar
capitalurile sunt perfect liberalizate. În acest caz, politica monetară este ineficientă).
• Constrângeri asupra politicii fiscale (deși în cadrul unei uniuni monetare politica
fiscală nu este centralizată, în sensul că nu există o instituție care elaborează politica
fiscală așa cum BCE stabilește politica monetară în cadrul zonei euro, există anumite
restricții pentru decidenții de politică fiscală (a se vedea criteriile de convergență de
la Maastricht).
• Posibilitatea de creștere a șomajului datorită faptului că o țară nu mai poate utiliza
politica monetară pentru a stabiliza economia internă.
• Posibile agravări ale unor dezechilibre regionale (în cazul în care între țări nu mai există bariere, capitalul și forța de muncă se vor îndrepta către cele mai dezvoltate regiuni).
De asemenea, moneda națională este în continuare vazută ca un important simbol național și cele mai tradiționaliste state au refuzat să adopte moneda altei țări. John Stuart Mill (1917), pe de altă parte, avea altă părere, afirmând: „există încă un grad ridicat de barbarism în tranzacțiile realizate de majoritatea țărilor civilizate, întrucât toate țările independente aleg să‐și afirme sentimentul naționalist emițând o stranie monedă proprie, în detrimentul lor și al țărilor străine”.

Teoria zonelor monetare optime
Optimalitatea unei zone monetare este definită în termenii anumitor proprietăți
(criterii), printre care integrarea economică a țărilor membre, mobilitatea factorilor de
producție, similaritatea structurii producției.
Conform unei alte definiții, este optim pentru o țară să adopte moneda uniunii
monetare dacă beneficiile asociate acestei decizii depășesc costurile.
Această literatură se referă la modalitățile de a asigura
echilibrul macroeconomic (echilibrul intern și cel extern) după un șoc asimetric, adică un șoc ce afectează o țără a uniunii, dar nu și pe celelalte. Echilibru intern se referă la aducerea ratei șomajului la nivelul ratei naturale și la asigurarea creșterii economice. Echilibrul extern se referă la asigurarea echilibrului balanței de plăți, văzut ca echilibru al balanței,mai puțin partea de rezerve.Foarte important pentru înțelegerea noțiunii de „zonă monetară optimă” este modul în care se poate manifesta un șoc advers.

Trei criterii clasice ale unei zone monetare optime
1. Mundel (1961): Mobilitatea factorilor de producție
În cazul în care factorii de producție sunt mobili în cadrul țărilor care formează o
uniune monetară, este posibil ca o țară care experimentează șocuri adverse să nu mai fie
afectată de șomaj și recesiune. Să considerăm exemplul anterior cu România și Germania.
2. McKinnon (1963)47: Gradul de deschidere a unei economii
McKinnon argumentează că atunci când o țară experimentează un șoc advers, în
cazul în care este foarte integrată comercial cu celelalte țări din uniune, este posibil ca
efectele nefaste, șomaj și recesiune, să fie resimțite într‐o măsură mai scăzută. În cadrul
construit de exemplul anterior, excesul de ofertă creat pe piața din România duce la
scăderea prețurilor..
3. Kenen (1969): Gradul de diversificare a producției
Cu cât o țară are o structură a producției mai diversificată, cu atât costurile renunțării
la propria monedă sunt mai scăzute. Să presupunem că scade cererea mondială pentru
confecțiile produse în România. Efectele vor fi cu atât mai puternice cu cât ponderea
confecțiilor este mai mare în producția României. În cazul în care producția totală este
diversificată, fiecare tip de produs are o pondere mai scăzută.
Alte criterii pe care o țară trebuie să le îndeplinească pentru a adera la o uniune
monetară cu costuri cât mai scăzute sunt:
Scitovsky (1962, 1967) și Ingram (1969, 1973)48: Integrarea financiară. Cu cât
țările din cadrul unei uniuni sunt mai integrate financiar, cu atât este mai ușor pentru
țările care se confruntă cu șocuri adverse să obțină fonduri pentru impulsionarea
producției.
Fleming (1971)49: Similaritatea ratelor inflației. Diferențele mari între ratele de
inflație sunt periculoase atunci când ele sunt cauzate de diferențe structurale ale
economiei sau de politici diferite. Există însă și diferențe considerate normale, de exemplu cele datorate efectului Balassa-Samuelson, care creează presiuni inflaționiste până când procesul de catching-up este complet.
Flexibilitatea prețurilor și a salariilor, importantă în special pe termen scurt
(cu cât prețurile scad mai repede, cu atât competitivitatea unei țări se ameliorează mai
repede).
Integrarea politică. Poate cea mai importantă precondiție a unei zone
monetare optime. În cazul în care o țară îndeplinește criteriile enumerate, este optim să abandoneze propria monedă în favoarea monedei comune.

Funcția beneficiilor asociate adoptării unei monede comune, , este crescătoare în raport cu gradul de integrare economică a României, de exemplu, cu zona euro. Românii care investesc în țările din zona euro beneficiază atunci când profiturile lor sunt mai predictibile (integrarea capitalurilor). De asemenea, românii care lucrează în străinătate beneficiază atunci când salariile lor sunt mai stabile relativ la costul vieții din România (integrarea forței de muncă). Cu cât circulația capitalurilor și a forței de muncă între țări este mai intensă, cu atât beneficiile de pe urma adoptării unei monede comune sunt mai mari.

Funcția costurilor asociate adoptării unei monede
este descrescătoare în raport cu gradul de integrare economică a unei țări cu celelalte țări din uniune. Costurile aderării la o uniune monetară sunt asociate cu pierderea independenței politicii monetare și a cursului de schimb necesare pentru a stabiliza economia internă, stabilizare privită în sensul asigurării echilibrului intern, prețuri stabile și șomaj scăzut. Un grad sporit de integrare economică reduce costurile legate de pierderea acestor instrumente necesare pentru a asigura stabilitatea internă.
Concluzia: este optim pentru o țară să adere la o uniune monetară în cazul în care este suficient de integrată economic cu țările din uniune, astfel încât beneficiile adoptării unei monede comune să fie mai mari decât costurile.

Balanta de plati
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-15 16:14
BALANȚA DE PLĂTI. Balanta de plati a unei țări înregistrează în mod detaliat toate tranzacțiile care au loc într‐o anumită perioadă între rezidenții țării respective și rezidenții altor țări. Balanța de plăți reliefează toate operațiunile pe care o țară le realizează cu exteriorul. Toate înregistrările au loc în moneda națională. În balanța de plăți se înregistrează două tipuri de tranzacții:
1.Tranzacții care implică exportul şi importul de bunuri şi servicii (dar și transferuri unilaterale) şi care se regăsesc în contul current.
2.Tranzacții care implică o cumpărare sau o vânzare de active. Activele pot lua forma banilor (depozite), acțiuni, fabrici, datorie guvernamentală (titluri de stat), terenuri. Toate cumpărările şi vânzările de active se înregistrează în contul de capital și financiar. Balanța de plăți are, deci, două componente: contul curent și contul de capital și financiar.
Contul current reflectă tranzacţiile cu bunuri şi servicii ale unei economii cu restul lumii, la acestea adăugându-se veniturile şi trasferurile curente generate de operaţiunile aferente celui de-al doilea cont al balanţei de plăţi; include următoarele posturi: tranzacții cu bunuri și servicii, venituri și transferuri curente. Structura Contului Curent:Bunuri şi servicii (Balanţa comercială);Venituri (Balanţa veniturilor);Transferuri curente (Balanţa transferurilor curente)
A.Tranzacțiile cu bunuri și servicii.Exporturile și importurile de bunuri sunt considerate tranzacțiile vizibile ale unei țări. Reflecta BALANŢA COMERCIALĂ A UNEI ŢĂRI;Tranzacţiile cu bunuri = COMERŢUL VIZIBIL;Tranzacţiile cu servicii = COMERŢUL INVIZIBIL. Principala problemă care apare în legătură cu înregistrarea exportului și importului de bunuri este legată de valoarea la care se înregistrează bunurile respective. Majoritatea țărilor înregistrează atât importurile, cât și exporturile la valoarea f.o.b (free on board), deci la prețul de vânzare, la care se adaugă costurile de depozitare și de încărcare până în momentul în care părăsesc țara sursă. Tranzacțiile cu servicii. Se poate vorbi despre un comerț vizibil (cu bunuri) și despre un comerț invizibil (cu servicii). În această din urmă categorie intră transportul de persoane de orice tip (cu avionul, trenul etc.), transportul mărfurilor, servicii de comunicație, de construcție, de asigurări și alte servicii financiare dar și servicii culturale sau de divertisment. Componente: transporturile,turism- călătorii,alte servicii:servicii de comunicaţii ,servicii între filiale , servicii informatice , servicii juridice , consultanţă contabilă, managerială ,servicii financiare ,servicii de publicitate, marketing şi sondaje publice ,servicii în construcţii ,servicii de arhitectură, inginerie şi alte servicii tehnice.Sumele înregistrate pe CREDIT reflectă încasările României din serviciile realizate în plan extern, în timp de sumele înregistrate pe DEBIT reflectă plăţile efectuate de România către exterior.Spre exemplu, dacă avem în vedere un student al ASE plecat cu mobilitate erasmus, cheltuielile efectuate de acesta la nivelul ţării unde a obţinut mobilitatea se înregistrează pe DEBITUL Balanţei SERVICIILOR.
B.Venituri În cadrul acestui post se înregistrează veniturile și cheltuielile cu dividendele aferente acțiunilor sau cu dobânzile. Cuprinde:venituri din muncă ,venituri din investiţii directe (profit),venituri din investiţii de portofoliu (dividende),venituri din alte investiţii de capital (dobânzi).
Creditul = ÎNCASĂRI ALE REZIDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE;Debitul = ÎNCASĂRI ALE NEREZIDENŢILOR ÎN ROMÂNIA (sau, altfel spus, plăţi ale României către străinătate).
C. Transferurile curente.Transferurile presupun toate acele fluxuri monetare sau reale care nu au la bază achiziții de bunuri sau servicii.TRANSFERURI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE: Sunt reprezentate, în cazul României, de: CREDIT: Fondurile europene primite de la Bugetul UE ;Fonduri de preaderare; Fonduri structurale ;Fonduri pentru agricultură şi dezvoltare rurală; DEBIT: plăţi ale României către UE (contribuţia acesteia – spre exemplu);TRANSFERURI PRIVATE: Cea mai mare parte: transferurile celor care lucrează în străinătate
Contul de capital și financiar. contul de capital și financiar înregistrează toate tranzacțiile internaționale cu active financiare. Practic, aici se înregistrează modificarea activelor și datoriilor financiare ale unei tari față de exterior. Acest cont are două componente: contul de capital(transferuri de capitalului c nu au la baza contraprestatie, de exemplu transferuri d drepturi de proprietate) și contul financiar (include cele mai importante componente:Investiţiile,Împrumuturile,Activele de rezervă). La rândul lor, componentele contului financiar sunt:ACTIVE: reflectă modificările apărute în:investiţiile rezidenţilor în străinătate, achiziţionarea de titluri de valoare externe,derivate financiare, plasamente în depozite la băncile din străinătate, împrumuturi şi rezerve oficiale.PASIVE: reflectă:investiţiile nerezidenţilor în România, depozitele nerezidenţilor,derivatele financiare, creditele şi împrumuturile atrase: Credit → creştere a investiţiilor realizate de nerezindeţi în România (spre exmplu) → (+) resurse în România; Debit → diminuare a activelor financiare deţinute de nerezidenţi în România (o repatriere a resurselor financiare ale nerezindeţilor) →(-) resurse ; Întrările de capital → aport de capital din exterior (creştere a datoriilor către exterior) → se înregistrează pe CREDIT; Ieşirile de capital → scădere a datoriilor către export → se înregistrează pe DEBIT; Soldul final: Credit –Debit → şi reflectă:(+) intrări de capital (creşterea datoriilor faţă de exterior); (-) ieşiri de capital (scădere a datoriilor faţă de exterior.
Investitiile straine: componenta importanta a contrului financiar si d capital; se impart in:Investițiile directe; Investițiile de portofoliu;Alte investitii;Activele de rezervă. ;A.Investițiile directe.Investițiile directe sunt cele care urmăresc implicarea în managementul unei firme și au, în general, scopuri productive;Reflectă o relaţie investiională de durată, între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă;de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit;În funcţie de natura capitalului: Capital social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident ce deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei societăţi rezidente;Creditele dintre investitorul străin nerezident şi societatea rezidentă;Profitul reinvestit. După contribuţia fluxului de participaţii străine la capital:Greenfield; Fuziuni şi achiziţii;Dezvoltare de firme; .B.Investițiile de portofoliu. Reprezintă toate achizițiile și vânzările internaționale de active financiare, precum acțiuni, obligațiuni, certificate de depozit sau alte instrumente ale pieței monetare. C.Alte investiții În cadrul acestui capitol se înregistrează creditele comerciale în care contrapartidele provin din două țări diferite, împrumuturile primite de la FMI, depozitele realizate de nerezidenți în România și depozitele realizate de rezidenți în străinătate.
D.Activele de rezervă Acest post are o importanță deosebită în cadrul fiecărei economii. Rezerva valutară are rolul de a garanta plățile externe ale unei țări în ultimă instanță, în cazul în care există probleme referitoare la plata datoriei externe. De asemenea, rezerva valutară este utilizată de către decidenții de politică monetară pentru a interveni pe piața cursului de schimb.
Principiile contabile care stau la baza întocmirii Balanței de Plăți. Principiul dublei contrapartide, fiecare tranzacție se înregistrează de două ori, o dată pe partea de debit şi o dată pe partea de credit.
Pe partea de debit se înregistrează: (i) activele reale desemnând importuri și (ii) activele financiare care desemnează o scădere a datoriilor către exterior sau o creștere a activelor externe.
Pe partea de credit se înregistrează: (i) activele reale desemnând exporturi și (ii) activele financiare care desemnează o creștere a datoriilor către exterior sau o scădere a activelor externe.Importurile se regăsesc pe partea de debit a contului curent, iar exporturile pe partea de credit.

La sfârşitul fiecărui an, balanța de plăți trebuie să fie în echilibru, i.e. să aibă sold 0, să
se soldeze. Datorită faptului că fiecare tranzacție se înregistrează în dublă contrapartidă,
suma dintre soldul contului curent și soldul contului de capital ar trebui să fie 0. În
realitate nu se întâmplă aşa. Există unele erori, omisiuni, datele vin din surse diferite și cu
viteze diferite. Diferențele de raportare sunt inerente și acestea apar mai ales pe partea
contului de capital, întrucât sunt dificil de monitorizat numeroasele tranzacții financiare
care au loc între rezidenții diferitelor țări. Din acest motiv, în afară de contul curent și
contul de capital și financiar, există un cont de erori și omisiuni (a se vedea Figura 4.1),
care asigură faptul că soldul balanței de plăți la sfârșitul fiecărui an este 0.
În afară de toate operațiunile înregistrate de balanța de plăți, există și capitaluri
clandestine care circulă prin canale ilicite și care nu apar în contabilitatea națională. De
exemplu, în țările în care există restricții la circulația de capitaluri și eventual, regim de
curs de schimb fix, capitalurile clandestine furnizează o metodă de a eluda aceste
controale. Capitalurile clandestine circulă și în cazul în care contul de capital este perfect
liberalizat, în scopul spălării banilor, mită etc. Comerțul cu bunuri poate fi utilizat pentru a
facilita mișcarea capitalurilor clandestine. Astfel, în cazul în care se urmărește intrarea
unor capitaluri ilicite în țară, importurile vor fi supra‐facturate, iar exporturile vor fi subfacturate.
Importatorul străin va plăti suma mai mică exportatorului autoton prin mijloace
legale, iar diferența va fi livrată într‐un cont secret pe care exportatorul îl deține în
străinătate. Structura utilizării venitului (PIB) la nivel macroeconomic, pe componente de consum, este:
Y = C + G + I + (E- X);La rândul său, venitul total după impozitare, are ca destinaţie: consumul şi economisirea.
Ca urmare: Y –T = C + S; T + C + S = C + G + I + (E- X);Altfel spus:(E- X) = (T - G) + (S – I);E - X < 0
(deficit de cont curent) este dat de:deficitul bugetar şi de preferinţa pentru investiţii în defavoarea
procesului de economisire.
EXEMPLE:
1. Import de bunuri: Un român cumpără printr‐un transfer în cont un Volkswagen Polo, plătind 12000
EUR, cursul EUR/RON fiind de 4,3, deci suma plătită este de 51600 lei.
DEBIT(CONT CURENT)
+A (achizitie automobile-import bunuri) 51600 ron
CREDIT(Cont d capital si financiar)
-A (scad activele externe) 51600 ron.
În realitate, în balanța de plăți se înregistrează și o operațiune intermediară: importul
de bunuri generează o creștere a activelor României, dar și o creștere a datoriilor față de
exterior. În momentul în care se realizează plata exporturilor, scad datoriile înregistrate
față de exterior, dar scad și activele financiare externe.

2. Export de bunuri
Un cetățean german achiziționează o Dacia Logan în valoare de 9000 EUR (38700
RON la cursul de 4,3 RON/EUR). Cum se reflectă această tranzacție în balanța de plăți a
României?

DEBIT(Cont capital si financiar): +A cresc activele financ externe
CREDIT( Cont current): -A vanzare automobil(export bunuri);

Observăm că importurile se regăsesc pe partea de debit a contului curent, iar
exporturile pe partea de credit. Soldul contului curent se calculează ca fiind debit – credit și
reprezintă deficit în cazul în care partea de debit este mai mare decât partea de credit, cum
este cazul României .În ceea ce privește contul de capital și financiar, intrările de capital echivalează cu un
aport de capital al străinilor în România, deci cu o creștere a datoriilor față de exterior.
Intrările de capital se înregistrează pe partea de credit (unde se regăsește și plata
importurilor). Ieșirile de capital echivalează cu o scădere a datoriilor față de exterior și se
înregistrează pe debit (unde se regăsesc și veniturile din export). Soldul final al contului de
capital și financiar se calculează ca fiind credit ‐ debit și reprezintă un excedent în cazul în
care este pozitiv, arătând că intrările de capital au fost mai mari în comparație cu ieșirile.

3. Import de servicii
În timpul vizitei la Paris, un român plăteşte o cină în valoare de 100 EUR (430 RON)
cu cardul.
DEBIT(Cont current): +A achizitie cina( import servicii)
CREDIT(Cont capital si financiar): -A scad activele financiare externe;

4. Investiție de portofoliu
Un român cumpără acțiuni de la Bursa de la Viena în valoare de 1500 EUR (6450
RON).
DEBIT(Cont capital si financiar) +A investitii d portofoliu realizate d romani in exterior;
CREDIT( Cont capital si financiar) -A scad activele finance externe;

5. Transferuri din străinătate
Un român care lucrează în Italia trimite familiei de sărbători 1000 EUR (4300 RON).
DEBIT( Cont capital si financiar) +A (cresc activele finance externe)
CREDIT( Cont current):+P(cresc transferurile exteriorului fata Ro

Factori determinanți ai contului curent.

1.Cursul real de schimb: cursul real, nu cel nominal, influențează exportul net; o creștere a cursului de schimb real (o depreciere reală) este echivalentă cu o creștere a prețurilor din exterior față de prețurile din România, ceea ce duce la creșterea exporturilor și la diminuarea importurilor.O apreciere reală are efecte opuse.
2.O abordare macroeconomică. Venitul total produs într‐o economie (Y) reprezintă cererea totală pentru consum privat (C), pentru consum guvernamental (G), investiții (I) și export net (E‐X). ecuația echilibrului macroeconomic general: . Pe baza aceste ecuatii se pot face mai multe comentarii pertinente din punct de vedere economic:
1. Deficitul de cont curent (X‐E) se poate datora deficitului bugetar (G‐T)(deficitele gemene), unui nivel prea ridicat al investițiilor sau unui nivel prea scăzut al economiilor.2. În cazul în care o țară înregistrează un deficit bugetar (G‐T>0) mai mare decât surplusul contului de capital (S‐I >0), în mod sigur țara respectivă va înregistra un deficit al contului curent (X‐E >0). 3. Un deficit al contului curent se poate acoperi prin reducerea deficitului bugetar, prin scăderea investițiilor sau prin creșterea nivelului economiilor

.CONDIȚIA MARSHALL‐LERNER. Potrivit acestei condiții,deprecierea reală
a monedei naționale îmbunătățește situația contului curent numai dacă volumul
exportului și al importului sunt suficient de elastice în raport cu valoarea cursului
real.(mai exact,dacă suma elasticităților importurilor și exporturilor în funcție de
cursul real de schimbeste supraunitară).

Paritatea ratelor de dobanda
     media: 4.00 din 1 vot

postat de takepopescu in 2010-06-15 16:13
INFLUENȚA RATELOR DE DOBÂNDĂ ASUPRA CURSULUI
DE SCHIMB-Paritatea ratelor de dobândă –

În concluzie, valoarea viitoare a unui depozit exprimat în valută depinde de doi
factori: (1) rata nominală de dobândă oferită de acel depozit şi (2) modificarea anticipată a valorii valutei respective comparativ cu o altă monedă. rata de dobândă a depozitelor în euro exprimată în lei = reuro + Δ(%)Se ,unde Δ(%)Se este gradul de apreciere/ depreciere anticipată a monedei euro față de leu în perioada aferentă maturității depozitului. Δ(%)Se = (Se-S0)/S0. Se este valoarea anticipată a cursului la scadența depozitului. Exceptând rata de dobândă ajustată cu gradul de apreciere/depreciere, ca factor principal ce determină cererea pentru depozitele într-o anumită monedă, alți factori de influență sunt riscul şi lichiditatea. Cu cât riscul asociat unei monede este mai mare, cu atât cererea pentru valuta respectivă este mai scăzută. În ceea ce priveşte lichiditatea (proprietatea unui activ financiar de a fi preschimbat rapid şi cu cheltuieli scăzute în mijloace acceptate de plată), cu cât depozitele denominate într-o anumită valută sunt mai lichide, cu atât cererea pentru valuta respectivă este mai ridicată. Paritatea ratelor de dobândă. O condiție de echilibru. Piața cursului de schimb se află în echilibru doar atunci când depozitele denominate în toate valutele disponibile oferă aceeaşi rată de dobândă, bineînțeles, exprimată în aceeaşi unitatate de măsură. Condiția de egalitate a ratelor de dobândă (exprimate în aceeași unitate de măsură)aferente depozitelor denominate în oricare două valute poartă denumirea de paritatea ratelor de dobândă. Relația are sens doar în situația în care depozitele care se compară sunt perfect substituibile, au acelaşi risc şi aceeaşi maturitate. Paritatea ratelor de dobândă este o condiție de echilibru care presupune că toate depozitele în valute diferite sunt la fel de atractive pentru investitori. Altfel spus, pentru cazul a două depozite, unul în lei şi unul în euro, rata de dobândă la depozitul în lei ( lei r ) trebuie să fie egală cu rata de dobândă la depozitul în euro ( euro r ) exprimată tot în lei.
Implicațiile condiției de paritate a ratelor de dobândă.
Rata de dobândă la depozitele în euro se formează pe piața Uniunii Economice şi Monetare -> var exogena, la fel ca Rata de dobândă la depozitele în lei. Echilibrul pe piața valutară este atins atunci când rata de dobândă la depozitele în lei este egală cu rata la depozitele în euro exprimată în lei.
Nivelul cursului d schimb e determinat de 1.Nivelul ratelor de dobanda;
2.nivelul cursului anticipat pt perioada viitoare(când se așteaptă deprecierea monedei
naționale, speculatorii vor cumpăra euro pentru a‐i putea vinde la un preț mai mare, ceea
ce determină creșterea cursului de schimb. În literatura de specialitate, această situație
poartă denumirea de ”self‐fulfilling profecy”, și arată faptul că ceea ce se anticipează în
piață este ceea ce se va întâmpla, chiar daca nu există alte fundamente economice care să
justifice modificarea cursului.).
1.Nivelul ratelor de dobândă din economia națională: Pentru cei care urmăresc piața valutară și știrile care monitorizează evoluția valutelor este cunoscut faptul că ratele de dobândă joacă un rol important în evoluția cursului de schimb. De exemplu, de multe ori se spune că dolarul este puternic deoarece ratele de dobândă în SUA sunt ridicate sau este slab datorită faptului că ratele în SUA au scăzut. Teoria parității ratei de dobândă susține ideea că o creștere a ratei dobânzii pe piața națională duce la întărirea monedei naționale.
Doar deciziile neanticipate de piață produc efecte în piața valutară. Toate deciziile care au fost anticipate de piață se reflectă în nivelul prezent al cursului de schimb. Cursul de schimb este o variabilă volatilă, iar pe termen scurt înregistrează suprareacții la toți factorii de influență.
2. Nivelul ratelor de dobândă din economia străină: Atunci când rata de dobândă din economia străină crește (ceteris paribus), moneda străină va cunoaște o tendință de apreciere. Considerând exemplul cursului EUR/RON, dacă rata de dobândă la depozitele în euro crește, crește în aceeași măsură rata de dobândă la depozitele în euro exprimată în lei. Grafic, această curbă se deplasează în sus.
Paritatea neacoperită a ratei de dobândă (en. Uncovered Interest Parity, UIP). Condiția care exprimă paritatea ratelor de dobândă are la bază ideea că două depozite cu aceleaşi caracteristici, dar denominate în monede diferite trebuie sa fie la fel de profitabile. Incertitudinea provine din nivelul necunoscut al cursului la care poate schimba această sumă în lei. Se spune că investitorul nu este acoperit împotriva riscului de curs de schimb, iar relația poartă denumirea de paritate neacoperită a ratei de dobândă (UIP).rlei= reuro + Δ(%)Se
Paritatea acoperită a ratei de dobândă (en. Covered Interest Parity, CIP) Relația care exprimă echivalența a două active denominate în două valute diferite în cazul în care se consideră că investitorii se protejează împotriva riscului valutar (sunt
acoperiți) se numeşte paritatea acoperită a ratelor de dobândă (CIP) şi se exprimă în felul următor:r lei= r eur + f ,unde f=(F-S0)/S0 este diferența procentuală dintre cursului de schimb la care va tranzacționa investitorul peste 6 luni şi cursul din momentul inițial. f se numeşte primă (discount) forward. Condiția CIP9 relevă faptul că randamentul cert care se poate obține din cumpărarea şi vânzarea unei valute (F−S0)/S0) trebuie să fie egal cu diferența dintre ratele de dobândă la depozitele denominate în cele două valute. În cazul în care cursul forward este mai mare (mic) decât cursul spot vorbim despre o primă (discount) a monedei euro și un discount (primă) al leului. Relația de mai sus este valabilă doar în cazul în care pe piața monetară rata de dobândă la depozite ( r p ) este egală cu rata la credite ( ra ) și cursul de vânzare (ask) este egal cu cel de cumpărare (bid). În cazul în care se consideră diferențele menționate, paritatea acoperită a ratelor de dobândă este echivalentă cu următoarele relații: Fask/Sask=(1+raRON)/(1+rpEUR) si Fbid/Sbid=(1+rpRON)(1+raEUR). Relațiile de mai sus sunt utilizate de către dealerii pe piețele valutare ca bază pentru stabilirea cursului forward pe care îl cotează pentru clienții lor.
Relația dintre UIP și CIP și ipoteza piețelor eficiente. Între paritatea acoperită și paritatea neacoperită a ratelor de dobândă există o relație importantă, care implică noțiunea de eficiență a pieței valutare. o piață eficientă este aceea în care prețurile reflectă toată informația disponibilă și în consecință, nu există oportunități de profit neexploatate. Dacă o piață valutară este eficientă, atunci se verifică atât paritatea neacoperită a ratelor de dobândă, cât și paritatea acoperită. Este evident din compararea relațiilor CIP și UIP că acestea nu pot fi valabile simultan decât în cazul în care F = S e . În cazul în care F ≠ S e , unii agenți dețin informații care nu sunt disponibile tuturor și de aceea nu sunt reflectate de prețul forward. Atunci când F ≠ S e se spune că prețul forward este un estimator deplasat al cursului spot, iar în cazul în care F = S e , prețul forward este un estimator nedeplasat (en. unbiased) al cursului de schimb. Cea mai simplă modalitate de a testa. Cele două relații, CIP și UIP, deși asemănătoare, diferă în mod fundamental: variabilele care apar în relația CIP sunt observabile pe piață şi sunt identice pentru toți investitorii. UIP include anticiparea cursului de schimb, o variabilă care nu este direct observabilă pe piață şi nu este identică pentru toți investitorii individuali. Eficiența pieței valutareDeplasarea cursului forward este în strânsă legătură cu teoria piețelor eficiente.Principalele premise ale piețelor financiare eficiente sunt:
existența unui număr mare de agenți raționali, care urmăresc maximizarea profitului; nu există bariere de tranzacționare pe piață (ex. plafoane aplicate sumelor care pot fi
schimbate dintr‐o valută în alta) sau costuri de tranzacționare (comisioane etc.); agenții ajustează instantaneu prețurile activelor astfel încât să încorporeze noile informații
care ajung în piață; agenții sunt risc neutrali. Potrivit lui Eugene Fama (1970)13, există trei forme de eficiență pe piața financiară, în funcție de modul în care este reflectată informația în prețul activelor financiare: 1. Eficiență în formă slabă; 2. Eficiență semi‐forte; 3. Eficiență forte; În condițiile unei piețe financiare caracterizată de eficiență în formă slabă se consideră că prețurile din momentul prezent reflectă toate informațiile incluse în prețurile trecute. Dacă aceastăipoteză se verifică, agenții economici nu pot obține profituri anormale (peste medie) în cazul în care își fundamentează deciziile de investire doar pe prețurile trecute ale activelor financiare, deoarece informațiile pe care le pot obține pe baza acestora sunt deja reflectate de prețurile din piață. Ca o consecință, analiza tehnică este ineficientă. În condițiile unei piețe financiare caracterizată de eficiența semi‐forte se consideră că prețurile din momentul prezent reflectă nu numai informațiile cuprinse în prețurile din trecut, dar și toată informația publică disponibilă la momentul respectiv (ex. informații referitoare la diferiți indicatori macroeconomici: inflație, șomaj, rate de politică monetară). Și în acest caz, dacă un investitor ia în
considerare toate informațiile din trecut, dar și pe cele publice disponibile în prezent, nu va obține profituri peste medie deoarece aceste informații sunt incluse deja în prețurile de pe piață. Forma forte a eficienței piețelor financiare duce noțiunea de eficiență la extrem. În acest caz, prețurile de pe piață reflectă nu numai informația din trecut, informația publică din prezent, dar și informația privată deținută de agenții informați (insider trading).

INFLUENȚA PREȚURILOR ASUPRA CURSULUI DE SCHIMB
‐ Paritatea puterii de cumpărare (en. PPP)
Teoria PPP prezice egalitatea între nivelul prețurilor exprimate în aceeaşi monedă pe piețe diferite. Este una dintre cele mai cunoscute teorii de determinare a cursului de schimb, conform căreia nivelul prețurilor include toți factorii determinanți ai cursului.
Legea Prețului Unic (en. LoOP).La baza teoriei PPP stă Legea Prețului Unic, conform căreia dacă două bunuri pe două piețe diferite sunt identice, atunci ele vor avea același preț, exprimat, bineînțeles, în aceeași unitate de măsură (în aceeași monedă). Legea prețului unic este redată de următoarea expresie: P(nationale)=S*P(straine). Conform Legii Prețului Unic, există un fenomen care determină evoluția cursului de schimb către nivelul implicat de acestă teorie, și anume arbitrajul. Prin mecanismele sale specifice, arbitrajul aduce cursul de schimb la nivelul de echilibru
.
Atunci când ne referim la validitatea legii prețului unic putem face distincția între două categorii de bunuri:bunuri tranzacționabile (en. tradables), pentru care costurile de tranzacționare sunt reduse, există posibilități de arbitraj, iar prețurile acestora pe piețe diferite converg;.bunuri netranzacționabile (en. nontradables), pentru care costurile de
tranzacționare sunt extrem de ridicate, nu există posibilități de arbitraj, iar prețurile
acestora pe piețe diferite nu converg.Deoarece prețul bunurilor netranzacționabile este determinat în totalitate de cererea și oferta din țara respectivă, nu va exista o legătură cu prețul respectivului bun pe o piață străină. Spre deosebire de LoOP, care se referă la egalitatea prețurilor pentru fiecare bun în parte,
Paritatea Puterii de Cumpărare (PPP) ia în considerare toate bunurile existente în economie. Formula: S(ppp)=P(nationale)/P(straine). Interpretari ale relatiei: paritatea puterii de cumpărare prezice egalitatea dintre prețul national al coșului de consum reprezentativ și prețul exprimat în moneda nationala al coșului de consum din zona euro;atunci când PPP este satisfăcută, puterea de cumpărare a unei monede este aceeași pe cele două piețe care se compară; teoria PPP prezice că o creștere a puterii de cumpărare într‐o anumită țară va avea ca efect o apreciere proporțională a monedei naționale. Invers, atunci când puterea de cumpărare scade, deci prețurile cresc, moneda națională se va deprecia;atunci când bunurile și serviciile unei țări devin mai scumpe relative cu altă țară, scăderea cererii pentru acestea va determina o depreciere a monedei naționale, deci o aliniere a cursului de schimb la nivelul consistent cu PPP.
Abordarea macroeconomică presupune faptul că relația PPP este unande echilibru care poate fi satisfăcută chiar şi atunci când nu este îndeplinită legea prețului unic la nivelul fiecărui bun. Teoria PPP – forma relativă Forma relativă a teoriei parității puterii de cumpărare, derivată din forma absolută, explică modificarea relativă a cursului de schimb pe baza diferențialului de inflație din cele două țări. Formula: . Π(y)=inflatia nationala; Π(x)=inflatia din strainatate. Interpretare: potrivit parității puterii de cumpărare, modificarea relativă a cursului de schimb este egală cu diferențialul de inflație dintre cele două țări; dacă inflația pe piața națională este mai mare decât inflația pe piața externă, cursul de schimb va creşte, iar moneda națională se va deprecia. Cursul real de schimb: Cursul real de schimb se poate defini ca fiind cursul nominal ajustat cu prețurile de pe cele două piețe. Cursul de schimb real este un indicator foarte important în economie datorită faptului că este o măsură a competitivității unei țări.Formula: Q(ron/eur)=S(ron/eur)*P(straine)/P(nationale).Atunci când prețurile sunt fixe, deprecierea nominală a monedei naționale face bunurile interne mai ieftine comparativ cu cele străine, ceea ce încurajează exporturile și frânează importurile. În realitate, adevăratul factor determinant al soldului contului curent este cursul real de schimb. Efectul asupra contului curent se datorează atât evoluției cursului de schimb, dar și a prețurilor. . Cursul de schimb real este un indicator foarte important în
economie datorită faptului că este o măsură a competitivității unei țări. Când cursul de schimb nominal RON EUR S / crește, moneda națională sedepreciază, exporturile cresc, iar importurile scad, România devine mai competitivă pe piețele externe și deficitul de cont curent se micșorează. Acest lucru nu este valabil decât pe termen scurt, atunci când prețurile în cele două economii sunt fixe. Ceea ce influențează exporturile și importurile este cursul real, nu cursul nominal de schimb. Creșterea prețului factorilor de producție determină în schimb creșterea prețului produsului, bunurile în economia națională devin mai scumpe comparativ cu cele din străinătate și fluxul comercial se inversează: vor scădea exporturile și vor crește importurile.Deprecierea reală a monedei naționale este echivalentă cu creșterea cursului real Q(ron/eur)și poate fi interpretată astfel: creșterea nivelului Q(ron/eur) antrenează creșterea prețului coșului european de bunuri comparativ cu cel din România. Bunurile europene devin mai scumpe, ceea ce încurajează exporturile României în zona euro și descurajează importurile. Pe de altă parte, puterea de cumpărare a leului în spațiul european scade. Aprecierea reală a monedei naționale este echivalentă cu scăderea cursului real Q(ron/eur) și poate fi interpretată astfel: atunci când Q(ron/eur) scade, coșul european de bunuri devine mai ieftin comparativ cu cel din România. Bunurile europene devin mai ieftine, ceea ce încurajează importurile României din zona euro și descurajează exporturile. Pe de altă parte, puterea de cumpărare a leului în spațiul european crește.

Validitatea PPP. pe termen scurt se înregistrează deviații ample de la PPP, deviații care nu pot fi datorate diferențelor în modul în care se calculează indicele prețurilor în fiecare țară; PPP nu reuşeşte să explice fluctuațiile cursului de schimb pe termen scurt deoarece alți factori, în afară de nivelul prețurilor, joacă un rol important în influențarea cursului de schimb, cum ar fi ratele de dobândă. Mai mult, PPP prezice faptul că prețurile și cursul de schimb ar trebui să evolueze proporțional.Pe termen scurt cursul de schimb este extrem de volatil, în timp ce prețurile sunt rigide. Pe termen lung, cursul de schimb tinde cătrenivelul său de echilibru indicat de PPP; Factorii care explică deviațiile cursului de schimb de la nivelul de echilibru implicat de PPP. 1.Existența costurilor de transport, a barierelor tarifare, a restricțiilor la importul și exportul unor bunuri; 2. Competiția imperfecta:numeroși producători discriminează prin preț, fixând pentru același produs prețuri diferite pe piețe diferite, în funcție de cererea din țările respective. Fie că practică o politică de dumping pentru a câștiga cotă de piață, fie că practică prețuri mai ridicate datorate nivelului mai crescut de trai dintr‐o anumită țară, discriminarea prin preț accentuează deviațiile de la PPP. 3. Diferențele existente între țări în ceea ce privește măsurarea prețurilor și structura coșului reprezentativ de bunuri.chiar dacă se verifică LoOP, în cazul în care coșul reprezentativ de bunuri de consum nu este identic în țările analizate, este posibil ca PPP să nu se verifice, întrucât aceasta ar presupune egalarea valorică a două lucruri diferite. 4. Existența prețurilor administrate.Acestea au o pondere importantă în coșul de consum în special în țările în tranziție.Cu cât ponderea acestora este mai ridicată, cu atât vor fi mai puternice deviațiile de la PPP ca urmare a faptului că acestea nu sunt supuse concurenței.



Modelul Balassa‐Samuelson. Autori: Bela Balassa:economist maghiar (1928 – 1991);
doctorat in economie obtinut la Yale University;profesor in cadrul Universitatii Johns Hopkins; Paul Anthony Samuleson. Nascut in 1915 (Indiana -SUA);Doctorat in cadrul Universitatii Harvard (unde a avut ca profesori pe Schumpeter, Leontief);Din 1947 profesor la MIT.Modelul cunoscut sub denumirea de “Efectul Balassa- Samuelson” a fost realizat independent de cei doi economisti în 1964 ca alternativă la teoria parităţii puterilor de cumpărare pentru a explica diferenţele de preţuri ce se înregistrază pe două pieţe diferite şi mai exact, pentru a explica de ce nivelul preţurilor este mai mare în cazul ţărilor dezvoltate decât în cazul ţărilor în curs de dezvoltare;Ulterior modelul privind efectul Balassa Samuelson vine să explice şi alte aspecte care vizează ţările în curs de dezvoltare comparativ cu cele dezvoltate:tendinţa de apreciere în termeni reali a monedelor ţărilor în curs de dezvoltare ca urmare a evoluţiei preţurilor T şi NT;
Inflaţia mai ridicată în ţările în curs de dezvoltare faţă de cea din ţările dezvoltate.
Autorii modelului au încercat să explice o evidență empirică de necontestat:exprimate în aceeași monedă, prețurile în țările mai bogate sunt mai mari decât în țările mai sărace, sau, altfel spus, un dolar are o putere de cumpărare mai mare într‐o țară în curs de dezvoltare comparativ cu o țară dezvoltată. Teoria Balassa‐Samuelson presupune că această diferență se datorează diferențialului de productivitate dintre țările sărace și cele bogate în sectorul bunurilor tranzacționabile. Ipotezele modelului:− Economia unei ţări este împărţită în două sectoare: TRADABLES (T);NONTRADABLES (NT); Preţurile în sectorul T sunt influenţate de piaţa internaţională (ca urmare a integrării pieţelor la nivel internaţional);Salariile din cele două sectoare tind să se egalizeze.
Explicarea diferenţei de preţuri dintre doua economii cu grade diferite de dezvoltare:
Preţurile în sectorul T din ambele economii care se compară (una dezvoltată – ex. Zona Euro, alta în curs de dezvoltare – ex. România) sunt asemănătoare;Productivitatea muncii în cele două ţări este diferită (WTD>WTCD) ;Pe piaţa forţei de muncă, indiferent de gradul de dezvoltare, se manifestă tendinţa de egalizare a preţului acesteia, indiferent de sectorul economic.;Adică: PFM(NT) <> P bunurilor NT TCD
Ca urmare, dacă:PT (TD)≈ PT (TCD) şi PNT (TD)> PNT (TCD) atunci, diferenţele majore dintre cele două ţări din punct de vedere al preţurilor nu se vor înregistra la nivel tradeble, ci la nivel nontradeble. ; Presupunem România şi Zona Euro România – ţară în curs de aderare la UME (criterii de convergenţă nominală, dar mai ales reală):
diferenţialul de productivitate în domeniul T, pe măsură ce se asigură convergenţa, se diminuează ; La nivelul României, WT> WNT ; CAUZE: Competiţia internaţională;
Infuzia de capital străin şi tehnologie (FDI); Tendinţa de egalizate a salariilor între cele două sectoare este dată de:Investiţiile străine directe care pot duce la creşterea productivităţii şi în sectorul NT;Creşterea nivelului de trai care conduce la creşterea cererii de produse NT;DAR WNT nu poate depăşi WT, iar creşterile salariale vor fi mai mari în sectorul T decât în cel NT; 2 factori esenţiali: 1.mobilitatea forţei de muncă:
din sectoarele cu salarii mai mici (NT) căte cele cu salarii mai mari (T);
2.puterea sindicatelor;presiuni pentru creşterea salariilor cât mai aproape de cele din sectorul T;acoperirea prin salarii a creşterilor anticipate de preţuri ; Efectele egalizării ST≈ SNT ; :Cheltuielile în sectorul NT sunt trecute pe costuri → creşterea preţurilor în sectorul NT (noi presiuni inflaţioniste); Concluzie: Cu cât diferenţialul de W este mai mare între T şi NT cu atât creşterea preţurilor pe segmentul NT va fi mai mare → creşterea inflaţiei în ţara vizată (creşterea IP) Dacă IPZE Concluziile modelului Balassa‐Samuelson în ceea ce privește diferențele de prețuri existente în țările cu un grad de bogăție diferit sunt următoarele: ținând cont de posibilitățile de arbitraj internațional, prețurile în sectorul T sunt asemănătoare pe două piețe diferite. Dar ținând cont de faptul că productivitatea acestora este mai scăzută în țările sărace, factorii de producție, inclusiv munca, vor fi remunerați mai slab Pe piața forței de muncă există o tendință de egalare a salariilor la nivelul unei economii, deci salariile vor fi mai reduse și în sectorul NT, ceea ce determină prețuri mai scăzute în sectorul bunurilor netranzacționabile. Prin urmare, diferențele majore între țări nu se vor înregistra pentru bunurile tranzacționabile,ci pentru bunurile netranzacționabile.Teoria Balassa‐Samuelson are însă numeroase implicații și poate explica o serie de alte fenomene: tendința de apreciere reală a monedei țărilor în curs de dezvoltare, dar și inflația mai ridicată în aceste țări. ETAPE:Țările în curs de dezvoltare experimentează un proces de convergență reală ⇒au loc creșteri de productivitate în sectorul T ⇒cresc salariile în sectorul T⇒datorită tendinței de egalare a salariilor în cadrul unei economii, cresc salariile și în sectorul NT ⇒ datorită creșterii salariilor în sectorul NT, creștere nesusținută de o creștere proporțională a productivității, cresc prețurile în sectorul NT ⇒inflația în sectorul NT devine mai ridicată comparativ cu inflația în sectorul T ⇒inflația la nivel național crește, cresc prețurile în țara în curs de dezvoltare⇒moneda se apreciază în termeni reali.

MECANISMUL CURSULUI VALUTAR
FACTORI DE INFLUENTA: FACTORI INTERNI:Factorii economici şi de evaluare, redaţi prin Produsul Intern Brut (P.I.B.) şi preţuri;Factorii de ordin monetar (dobândă, credit, masă monetară);Alţi factori macroeconomici (situaţia finanţelor publice), sociali, politici, psihologici din fiecare ţară; FACTORI EXTERNI: Poziţia economică a ţării respective pe piaţa internaţională redată de situaţia balanţei sale de plăţi externe;
Evoluţia raportului cerere /ofertă al monedei în cauză faţă de alte monede pe piaţa internaţională;Factorii economici, politici, militari, psihologici de pe piaţa internaţională, precum şi acţiunile instituţiilor financiar-monetare internaţionale şi regionale.
TIPURI DE CURSURI VALUTARE: Modalitatea de cotare:directa; indirecta;
In functie de natura tranzactiei generate:curs de cumparare;curs de vanzare;
In functie de numarul de monede la care se face raportarea: curs valutar determinat prin raportarea la o singura moenda:cotatiile stabilite pe orice piata valutara;
curs valutar determinat pe baza unui cos de valute (cazul DST).
In functie de metoda de determinare a cursului valutar: curs valutar bazat pe fixing; curs valutar bazat pe licitatie valutara;curs valutar deteminat prin confruntarea cererii si a ofertei de valuta; In functie de scadenta pentru care se determina: curs valutar la vedere: Cel mai utilizat: CURSUL VALUTAR SPOT;curs valutar la termen:Ct=Cs+Fwd;
TEORIA PARITATII RATELOR DE DOBANDA: reportul/ deportul monedei de baza fata de moneda cotanta este dat de diferentialul ratelor de dobanda de pe cele doua piete monetare; Teoria paritatii puterilor de cumparare:variatia cursului valutar intre doua momente este dat de diferentialul ratelor de inflatie de pe cele doua piete analizate

gestiune bancara c9-11
     media: 1.00 din 1 vot

postat de takepopescu in 2010-06-12 20:26
Cursul 9- Riscuri specifice activitatii bancare.
Riscul de curs de schimb .

Value at risk(VAR) este indicatorul de masurarea a riscului valutar. In practica bancara internationala , pt masurarea riscului de piata se foloseste indicatorul VAR. Istoria VAR este legata de numele pres3edintelui Bancii de Investitii JB Morgan care necunoscand riscul total la care e expusa firma sa, le-a cerut angajatilor ca zilnic sa-i prezinte un raport despre riscurile firmei, impreuna cu o masura de riscuri corespunzatoare. Astfel, in 1994 in cadrul JB Morgan se naste departamentul “risk matrix”. In urma cercetarilor acestui departament masura pentru risc lansata a fost Value at Risk. Datorita succesului pe care l-a avut si in vederea unei mai buna calificari a oportunitatilor, acest departament se separa de firma mama, devenind ‘Risk Matrix Group’, specializat pe consultanta si software. Un motiv important pt caqre aceasta mertoda s-a impus e si ca daca ar fi fost aplicata, multe falimente financiare ar fi fost evitate.
VAR este o masura statistica ce cuantifica marimea maxima probabila a se obtine pe o anumit a pozitie / un portofoliu de pozitii intr-o anumita perioada de timp si pt un anumit nivel de incredere. VAR mai poate fi definita ca fiind pierderea maxima pe care o poate inregistra un portofoliu in urmatoarele T zile, cu o anumita probabilitatea 1-α.
Profitul/ pierderea inregistrata de un anumit portofoliu intr-o anumita perioada de t zile se calculeaza ca diferenta intre val portofoliului dupa cele t zile si val initiala a portofoliului. Inaintea trecerii la calcularea efectiva a VAR, orice banca trrebuie sa stabileasca 2 aspecte importante: 1)orizontul de timp pt care se estimeraza riscul; 2) procentul de toleranta la risc.
Comitetul de la Basel propune un orizont de 10 zile si un procent de 1%(respectiv o probabilitate de incredere de 99% in aprecierea VAR).
Departamentul Risk Matrix propune un orizaont de timp de 1 zi si un procent de toleranta la risc de 5 %(probab de incredere de 95 %)
Fiecare banca este insa libera in a-si alege cele 2 coordonate in fct de preferinta, mai mare sau mai mica a managementului fata de risc si de natura portofoliului administrativ.
Un procent de toleranta la risc de 1 % reprewzinata ca doar 1 % dintr-un interval de timp (doar intr-io zi din 100 de zile) , valoarea portofoliului se va deprecia cu mai mult decat se anticipase, in timp ce un procent de 5% inseamna ca intr-o zi din 20 de zile sau in 5 din 100 valoare portofoliului se va deprecia cu pestev cat se anticipase. Realitatea e intr-o foarte rapida schimbare, iar validarea empirica a unui model ales de un utilizator trebuie adeseori facuta rapid. De aceea alegerea unui procent prea mare ar intarzia validarea modelului. Regula: Cu cat se alege un procent mai mic, cu atat si VAR calculate sunt mai mari.
Odata ce au fost stabilite orizontul de timp si procentul de toleranta la risc se calculeaza Var ca diferenta dintre valoarea asteptata a portofoliului la orizontul de timp ales si cea mai mica valoare a portofoliului( quantila) la acest orizont anticipata cu o probabilitatea p de 95%.
Downrisk = probabilitatea producerii unei pierderi; Uprisk= probabilitatea obtinerii unui castig.

Gestionarea riscului de piata
Orice detinere / finantare prin titluri, precum si majorarea operatiunilor cu titluri implica risc de piata.Chiar daca aceste riscuri pot fi identificate in orice pozitie bilantiera/ extrabiantiera calculatat la valoarea de piata, in fapt doar activitatile cu titluri sunt monitorizate din perspectiva riscului de piata. De aceea chiar daca analizam gestiunea acestui risc la nivelul intregii activitati bancare , de facto ne referim la gestiunea riscului de piata din actiovitatea cu titluri. Cerinta de capital pt riscul de piata este semnificativ mai mica in comparatie cu cea pentru riscul de credit. In medie, ponderea necesarului de capiutal ce trebuie alocat pentru riscul de piata reprezinta mai putin de 2% din totalul cerintelor minime de capital. Pe de alta parte, diferenta dintre riscul de cfredit si cel de piata este doar una minora pt ca in cazul unor socuri severe asupra activelor, riscul de piata devine de fapt risc de credit.
Pt managementul risculuide piata si pt calcularea cerintelor de capital aferente se folosesc pe scra tot mai larga modelele VAR. Promovarea, inclusiv de Basel a modelelor VAR pt calcularea riscurilor de piata a pus insa problema cresterii volatilitatii in piata si a diiminuarii excesive a capitalurilor institutiilor de credit ce utilizeaza VAR.
Unii autori arata ca o crestere a volatiliatii pietei ar putea duce la atingerea limitelor stabilite de banci prin VAR, ceea ce ar atrage dupa sine decizia de a vinde active din portofoliu. Daca exista mai mult e banci ce detin active si utilizeaza VAR atunci acestea se vor manifesta similar. Vanzarea va fi mai semnificativa , ceea ce va atrage o noua crestere a volatiliatii si din nou se ating limitele stabilite, inchizandu-se si totodata accentuandu-se cercul. In conditiile in crae mai multe banci intra in perioada de turbulenta cu pozitii de trenzactionare similare, riscul creste.
Alti autori considera ca aceste ingrijorari sunt supra estimate si respectiv ca nu s-a inregistrat o crestere in volatilitate dupa 1998 (anul in care a aparut si ulterior au fost implementate recomandarile Basel de folosire a VAR pentru calcularea riscului de piata. )
Gradul de concentare al pietelor cu titluri pe care actioneaza bancile(in special cele mari) e foarte ridicat, astfel incat in cazul unor evolutii edverse semnificative a pietelor titlurilor, managementul bancii trebuie sa-si puna problema nu doar a riscului de contagiune, dar chiar al celui sistemic.
Criterii caliatative si cantitative in managementul riscului de piata al detinerilor de titluri:
1. Calitative : a) modelul intern nu trebuie utilizat doar pentru determinarea cerintelor de capital, ci trebuie sa faca parte din procesul de management zilnic al riscului. Rezultatele modelului trbuie integrate in procesul de clarificare, monitorizare si control al profilului de risc de piata al bancii; b) pentru evitarea conflictelor de interes, banca trebuie sa detina o unitate de control a riscului, dependenta de cele ce utilizeaza abilitati de tranzactionare; c) comitetul de administrare si management superior, trebuie sa fie implicate in mod activ in procesul de control al riscului, iar rapoartele zilnice trebuie revazute de un nivel al managementului cu un nivel de autoritate superior pentru a impune decizii privind diminuarea expunerilor individuale/agregate. Pentru aceasta este nevoie ca managementul superior sa aiba cunostinte solide despre model; d) o problema tot mai dificil de gestionat se refera la personal, care trebuie sa fie suficient de mare si calificat in utilizarea modelelor sofisticate in domeniul tranzactiilor, controlului de risc, auditului,...
2. Cantitative: -pentru a folosii metode proprii de cuantifiacare a riscului de piata(activitati cu titluri) bancile trebuie sa se asigure in special ca modelele au fundament teoretic solid, surprind riscurile existente, atat in portofoliul de tranzactionare pentru risc specific si general.

Pentru riscul valutar si cel de marfa, o alta caracteristica a modelelor, pot explica variatiile istorice ale rezultatelor de profit si pieredere bazandu-se pe serii suficient de lungi.
O ultima caracteristica identifica concentrarea in cadrul portofoliului. Exista trei metode de cuantificare a VAR ca pot fi folosite in functie de conditiile concrete din piata:
a) metodata varianta/covarianta –este metoda parametrica ce are la baza ipoteaza normalitatii factorilor de risc;
b) metoda simularii istorice- se bazeaza pe evolutia istorica a factorilor de risc; fiecare observatie istorica constituie practic un scenariu pentru care terbuie evaluate profitul/ pierderea portofoliului;
c) simularea Monte-Carlo este o metoda similara cu b) diferenta consta in faptul ca socurile sunt generate prin utilizarea numerelor aleatoare pe un numar mare de simulari.
Riscul de lichiditate

Riscul activelor exprima capacitatea acestora de a fi transformate rapid si cu costuri minime in numerar sau disponibilitati in contul curent.
Exigibilitatea pasivelor exprima capacitatea obligatiilor de a deveni scadente la plata.
Riscul de lichiditate bancara reprezinta riscul unei banci ca veniturile si capitalul sau sa fie afectate datorita incapacitatii sala de a-si onora la termen obligatiile fara a se confrunta cu pierderi inacceptabile.

Riscul de lichiditate include:
- Riscul bancii de a fi incapabila sa finanteze portofoliul de active pe maturitatile si la ratele de dobanda corespunzatoare;
- Riscul bancii de a fi incapabila sa lichideze pozitia la momentul oportun si la un pret rezonabil.

Riscul de lichiditate decurge din necorelarea maturitatilor la fluxurile de incasari cu cele ale fluxurilor de plati. Riscul de lichiditate consta in pierderile potentiale de profit si / sau capital ca urmare a esuarii in respectarea obligatiilor asumate si deriva din insuficienta rezervelor comparativ cu nevoile de conturi.

Indicele le lichiditate se calculeaza ca raport intre Pasive ponderate / Active ponderate. Ponderarea activelor si pasivelor se face fie cu ajutorul unui nr mediu de zile (luni, ani) corespunzator fiecarei scadente, fie cu ajutorul nr curent al grupei scadentei respective.

Rata de lichiditate se exprima in procente si indica gradul de indatorare al bancii fata de piata monetara in ansamblul sau fata de un segment al acesteia. Valorile mai mari de 100% arata tendinta de scadere a gradului de indatorare a bancii pe piata monetara si de crestere a lichiditatilor proprii. (RL=Iscadenta / Inoi *100, unde I=imprumuturi).

Coeficientul de lichiditate se calculeaza ca un aport intre disponibilitatile pe termen scurt (o luna) si exigibilitatile pe termen scurt (sub o luna) fiind oportun un raport >100%.

Coeficientul fondurilor proprii si al resurselor permanente se calculeaza ca raport intre (Resursele pe termen lung / Utilizari pe termen lung)*100 si urmareste sa restrictioneaza finantarea plasamentelor pe termen lung din resurse pe termen scurt. Acest raport trebuie sa fie de cel putin 60% pentru bancile din UE.

Titularizarea creantelor reprezinta tehnica de transformare a unui activ nelichid intr-un titlu negociabil.

Managementul riscului de lichiditate

Bancile trebuie sa fie in masura sa satisfaca integral si la termenele stabilitate angjamentele fata de clienti, sa compenseze fluctuatiile asteptate sau neasteptate ale CF-ului.
Aceasta reprezinta de fapt capacitatea bancii de a asigura desfasurarea unei activitati normale indiferent daca banca se confrunta cu un deficit de lichiditate curenta sau cu un excedent.
Asigurarea unei lichiditati adecvate reprezinta o parte esentiala a managementului global al unei banci.
O banca dispune de lichiditate adecvata cand este in masura sa obtina fondurile necesare in timp real si la un cost rezonabil.
Pretul asigurarii unei lichiditati adecvate asumat de banca este o functie care depinde de conditiile de preturi si de nivelul de risc al ratei dobnazii si al creditului.
Atingerea si mentinerea unui optim de lichiditate sunt permise pentru:
- Desfasurarea normala a activitatii bancare prin asigurarea clientilor bancii cu fonduri suficiente;
- Indeplinirea angajamentelor asumate de banca;
- Evitarea lichidarii fortate a activelor bancii in situatia in care fondurile ar fi insuficiente;
- Asigurarea imunizarii bancii fata de volatilitatea parametrilor pietei

Managementul riscului de lichiditate se focalizeaza pe 2 componente si anume:
- Elaborarea si implementarea politicilor riscului de lichiditate care in principal urmaresc mentinerea unei lichiditati adecvate;
- Monitorizarea permanenta a lichiditatii si politica obligatiilor de raportare.

Sporirea produselor furnizate bancii a determinat adoptarea unui management prudential de catre autoritatile monetare acestea acordand o atentie deosebita corelarii structurii maturitatii resurselor si plasamentelor bancare si cerintelor de asigurare a unui nivel optim al activelor cu un inalt grad de lichiditate.
Managementul riscului de lichiditate vizeaza stabilirea nevoii de lichiditate si acoperirea acesteia. Nevoile de lichiditate pot fi acoperite prin vanzarea de active foarte lichide din portofoliile de tranzatii sau cresterea datoriilor pe termen scurt si / sau a depozitelor pe termen scurt, prin cresterea scadentei datoriile si prin majorari de capital.
In mod traditional bancile au optat pentru acoperirea nevoii de lichiditate prin utilizarea structurii de active.
Maximizarea lichiditatii interpretata intr-o abordare radicala presupune atragerea de resurse cu orice pret si o perioada indelungata concomitent cu plasarea acestor conturi in active lichide cu scadente reduse.
In aceasta situatie indicii GAP ar inregistra pe toate benzile de scadenta valori pozitive ridicate evidentiind capacitatea bancii de a acoperi integral solicitarile de retragere de fonduri pe care de consecinta maxima lichiditatea nu presupune intotdeauna maximul profitabilitatii bancare de aceea se recomanda obtinerea optimului profit – lichiditate ebiectiv greu de atins.
Managementul riscului de lichiditate presupune acordare unei atentii deosebite urmatoarelor elemente:
- Cunoasterea structurii maturitatii fondurilor atrase care conduc la cresterea utilitatii prognozelor referitoare la CF-uri;
- Constientizarea faptului ca riscul de lichiditate este un proces complex ca urmare a interconexiunilor cu alte riscuri specifice activitatii bancare;
- Volatilitatea fondurilor atrase depinde si de structura clientilor;
- Cunoasterea particularitatilor componentelor acestora putant constitui un atuu al managementului lichiditatii;
- Diversificarea surselor de fonduri si a maturitatii acestora care induce atat la evitarea dependentei de anumiti clienti cat si la diminuarea riscului de pierderi de resurse considerabile in termen scurt.

In opinia comitetului de la Basel abordarea lichiditatii nu trebuie sa fie centrata numai pe cuantificarea pozitiei lichiditatii bancii in prezent si este necesar elaborarea unor scenarii diverse inclusiv situatiile extreme care sa genereze crize de lichiditate, care sa modeleze managementul riscului de lichiditate.
Ca si in cazul managementului altor tipuri de riscuri managementul lichiditatii este parte integranta a strategiei bancii si cuprinde cuantificarea, monitorizarea si controlul riscului de lichiditate.
Lichiditatea trebuie adecvat gestionata prin utilizarea procedurilor, politicilor si limitarea riscului lichiditatii. Bancile trebuie sa stabileasca limite pentru pozitia de lichiditate care pot fi nivelul cumulativ al GAP-ului sau ponderea activelor lichide in totalul pasivelor pe termen scurt care sunt revizuite periodic. Aceste limite pot fi ajustate prin analiza rezultatelor obtinute in urma simularii unor situatii speciale ale utilitatii.

Optiuni in domeniul managementului riscului lichiditatii bancare

Bancile elaboreaza propria strategie de asigurari a lichiditatii, strategie care in general impune anumite limitari ale GAP-ului pe fiecare interval de maturitate si pe cale de consecinta a indicilor GAP. Se urmareste astfel evitarea indicilor GAP negativi corespunzator primelor intervale de maturitate si totodata iregistrarea unor indici GAP pozitivi de valori considerabile intrucat acesti indici sunt rezultatul atragerii de resurse cu scadente indelungate si plasarea lor pe scadente reduse ceea ce conduce la diminuarea profitului scontat a se obtine.

Exista 3 optiuni in domeniul managementului riscului de lichiditate care depind de obiectivele proprii fiecarei banci si de inclinatia catre risc a conducerii bancii:

1) Risc minim de lichiditate si obtinerea profitului determina banca sa stabileasca limite stricte de variatie a indicilor GAP si o politica rigida de incadrare in limitele stabilite.
In cazul aparitiei unor oportunitati de afaceri banca care opteaza pentru indeplinirea acestor obiective nu se va implica ceea ce va determina pierderea unui profit potential.
2) Risc mediu de lichiditate si obtinerea profitului presupune un risc asumat controlat care asigura obtinerea unui profit cel putin de nivel mediu.

Trasatura definitorie a acestei optiuni este flexibilitatea bancii in plierea rapida a plasamentelor in raport cu oprtunitatile de afaceri aparute. In aceasta situatie banca va monitoriza permanent indicii GAP stabilind culoare de variatie acestora sau chiar valori minime in functie de caracteristicile bilantiere prorpii fiecarei banci.

3) Riscul maxim de lichiditate si profitul maxim urmareste obtinerea unui profit considerabil intr-un timp foarte scurt in conditiile unui risc de lichiditate major. Obtinerea unui profit maxim este de obicei rezultatul efortului unor plasamente pe termene indelungate fara a se tine seama de maturitatea resurselor disponibile.
In procesul de alegere a optiunii care sa asigure o lichiditate optima trebuie sa tina seama de configuratiile previzionate ale elementelor bilantiere dpdv al modificarilor veniturilor din dobanzi si dpdv al profitului de risc al bancii.
Curs 11
Gest risc de credit

Risc de credit din active cu titl dev risc sistemic.Risc sistemic=perceput ca o consec a unor dif majore aparute la entitati de dimens f.mari. Bancile ce deruleaza multe conexiuni cu alti jucatori din sist pot genera la randul lor risc sistemic fara a avea neaparat dimens imp.De ex:bancile ce ofera serv de brokeraj pe pietele cu derivative/cu rol de custode in sist de decontare a titl.
Bancile ce se implica amplu in activ cu titl satisfac toate cond ca sa genereze risc systemic, resp sunt:
a)printer cele mai mari din sist;
b)dezv conexiuni multiple prin intermed op cu titl;
c)grd de concentrare in ac op e f mare.Cand unul din ac partic nu poate onora oblig,apare risc de credit, ce dev(in cond descrise)risc sistemic.In urma proc de consolidare, activ bancara a dev tot mai concentrate(dc la inceputul anilor ’80 ponderea primelor 50banci din lume era 35%din PIB statelor de resedinta, acum ea s-a dublat).In SUA, primele 5 banci detin azi 45% din total A bancare, dublandu-si cota de piata in ult 20 ani.
Bancile mari(desi nu sunt maj ca nr)sunt definitorii in orientarea tendintelor af vietii bancare internat.Concentrarea e si terit(ac banci detin suprematia in dom celor mai mari banci din lume dupa crit A).Indif de atit la risc a act unei banci cand piata e concentrata e pericol de risc sistemic. Dc unul din parteneri are lichid,probl se vor extinde in toata piata.
Cap celorlalti parteneri de a prelua cu operativitate op celui ce e in imposib de a-si desf activ(grd de substitutie a op intre jucatori)tb privita cu o anumita retinere din cauza constrangerilor tehnice,de presiune&inf.
Bancile f mari din SUA,Jap&UE se implica f mult in op cu titl(act;oblig;credite sindicalizate;op de pe pietele valutare;derivative de credit etc).Primele 10 banci detin in medie peste 75%din op, lim sup fiind detinuta de act SUA emise internat, care e de 96,6%.Piata am e cea mai concentrata(jucatorii cei mai imp pe pietele internat cu titl=banci de inv am).Printre banci eu puternice:Deutsche Bank;ABN;Ambro.Ac banci sunt am/eu dupa origine;de fapt ele au prezenta globala.
Piata valutara a dev f concentrata.Vol tz intre dealeri a crescut,dar ponderea lor in total si-a pastrat tendinta descr, pt ca proces de concentrare in industria bancara a redus nr birourilor de tz.Grd de concentrare a op cu derivative e si el f mare.Primii 8 pana la 10 dealeri internat detin 70%din total poz brute(ponderea pastrata in ult ani).
Nu doar ca bancile mari&f mari se implica amplu in op cu titl, dar si ac activ sunt concentrate,pt un nr mic de jucatori.In ac cond, risc de credit din activ bancare cu titl scade dar risc sistemic e tot mai imp.Gest ac risc e f dificila&e de ast ca autorit sa intervina.
Util de banci a titl s-a diversificat, cele mai imp explicatii fiind:
1)Expansiunea op de tz&gama de participanti a sporit risc de expunere, dar a crescut&sensib la risc, in spec dupa crizele fin internat din ult ani;
2)Rel de pe piata interbancara(in spec cu BC sunt cond/catalizate de existenta colateralului);
3)Colaterizarea poz de pe piata derivativelor.Ac practica are imp din ce in ce mai mare desi cele mai multe op cu derivative se ef in cont pe principii nesecurizate;
4)Partic in sist de pl, titl fiind sursa de lichid& reducere a risc de contrapartida.Sist de pl pe baze brute in timp real(RTGS)au la baza credit intrazilnic ce e dat doar in prezenta garantiilor.
Cresterea competitiei pe pietele fin&in sect rea a diminuat marja de profit&a dus la cresterea risc de credit atat al contrapartidelor bancilor, cat si non-bancilor.In cond dim ponderii titl guv(din cauza restrictiilor bug mai ferme)&sporirii rol garantii se pune probl satisfacerii cereri pt titl cu risc de credit redus.Un efect ce ar putea fi repr e cresterea pret garantii eligibile cu urm consec:
1)Cresterea grad de substitutie a garantii(de ex prin clonarea portof=instr fin derivate au rol imp);
2)Accept de contrapartida a unor garantii cu risc de credit mai mare;
3)Cresterea ofertei, in spec din partea bancilor&a firmelor cu renume.
Creditele ipotecare sunt un elem imp al bilant bancar&permit dezv pietei titl garantate cu ipoteci.
Partic semnif de pe piata vor cauta mij de reducere a risc in proc de decontare.Imbunatatirea sist de decontare a pl&tendinta de armonizare a legislatiei af in mai multe tari contribuie la cresterea util internat a garantii. Un rol esential il vor juca casele de decontare ce vor avea rol de contrapartida fata de toti ceilalti partic.Proc de gest al poz pt care s-a solicitat colateral tb sa aiba urm elem:
1)Evol val elem ce repr expunerea fata de contrapartida;
2)Evol val colateralului in fct de evol r dob&modif grad de risc al emitent;
3)Corelatia intre val elem pt care s-a cerut colateral&val colateralului insusi;
4)Timp nec intre mom in care s-a decis lich colateralului ca urmare a prod risc asig&mom inc efective a contraval.Exista risc ca val colateralului sa scada intre cele 2 mom; ceea ce va duce la cresterea val pierderii.
Pt a se dim din risc amintite, in practica internat s-au stab 2 tehnici de manag colateral:
1)Apel in marja=solicitarea de actualiz aval colateralului adus de debitor de fiecare data cand val expunerii se modif;
2)Apl unui discount at cand se det val colateralului, solicitandu-se astfel un exces de colateral.

gestiune bancara c5-8
     media: 0.00 din 0 voturi

postat de takepopescu in 2010-06-12 20:24
curs 5
Analiza sensitivitatii activelor si pasivelor unei soc. Bancare la variatile ratei dobanzii
In cursul acestei analize toate activele si pasivele sunt clasificate in 2 categorii
1. A si P sensibile la variatia nivelului general al ratelor de dob pe piata
2. A si P insensibile la variatia nivelului general ratelor de dob pe piata
Analiza de sensitivitate ia in calcul variatiile de dob incasata in cazul A si de dob platita in cazul P, in functie de schimbarile ratelor de dob pe piata luand in considerare efectul schimbarii ratelor de dob asupra valorii activului de dob respective
A(P) sensibile sunt considerate acele A(P) ale caror venituri(costuri) prin dobanda variaza fata de nivelul ratei de dobanda existente pe piata intre un anumit interval de timp. A(P) insensibile sunt considerate acele A(P) ale caror venituri(costuri) prin dobanda nu variaza in functie de nivelul ratei de dobanda pe piata intr-un anumit interval de timp. Alegerea intervalului de timp pentru care se masoara sensibilitatea A(P) este foarte importanta. Intr-un orizont de timp sufficient de mare de ex 1 an marea majoritate a A(P) sunt insensibile la variatia ratei de dobanda pe piata
In clasificarea A(P) sensibile sau nesensibile la variatia ratelor de dobanda se tine cont de scadenta acestora . Pot fi considerate A sensibile la rata de dobanda numai acele plasamente ale caror venituri se vor incasa in intervalul de timp pt care se face analiza. Pot fi considerate P sinsibile la rata de dob acele surse de finantare ale caror costuri vor fi platite in perioada de timp pt care se face analiza. De obicei aceasta perioada e de maxim 1 an. Astfel sunt considerate A sensibile la rata de dobanda toate acele active care au scadenta < 1 an(titluri de valoare, credite pe TS) precum si creditele acordate cu rata variabila a dob indifferent de termen.
Toate celelate A sunt considerate nesensibile la variatiile ratei dob(titluri de val pe TL, credite pe TL, etc)
Sunt considerate P sensibile la rata de dob acele pasove care au scadenta pe TS(depozite la termen sub 1 an, certificate de deposit pe TS, depozite atrase pe piata monetara). Celelalte P sunt considerate a fi nesensibile la rata de dob( depozite pe TL, certificate de deposit pe TL)
Efectul pe care il poate avea variatia ratelor de dobanda pe piata asupra marjei nete de dob si deci implicit asupra profitabilitatii institutiei financiare se cunatifica prin diferentele dintre A sensibile si P sensibile la dobanda(gap). Aceasta diferenta poate fi exprimata in mai multe moduri:
: In valoare absoluta(gap=a sensibile la dob – p sensibile la dob)
:in val. Relative(raportat la totalul activelor) gap=gap/total A
Indicatorul de sensitivitate la rata de dob: isd=a sens la dob/p sens la dob

Ultimele forme de reprezentare a gap permit compararea sensibilitatii pt dif. Institutiei financiare. Daca val gap<0 instit. Fin. Cere o sensibilitate fata de P, in acest sens si Gap relative<0, iar isd<1
Instit. Fin. Care sunt sensibile la A vor inregistra o crestere a marjei nete de dob, cand rata de dob pe piata creste se va inregistra o scadere a marjei nete de dob cand ratele dob. Scade pe piata.
Instit fin. Care sun sensibile la P vor inregistra o scadere a marjei nete de dob cand creste rate dob pe piata, deoarece prin cresterea ratei dob pe piata scade costul surselor de fin, de aseamenea instit fin care sunt sensibile la P vor inregistra o crestere a marjei nete de dob cand scade dob pe piata.

Managementul sensibilitatii A si P (gap management)
Aceasta metoda poate fi abordata in management ofensiv sau defensiv.
Management ofensiv:
1. previzionarea schimbarilor ratelor dob pe piata
2. ajustarea portofoliului de A si P sensibile la dob pentru a profita de schimbarile de rata de dob pe piata
Astfel previzionarea unei cresteri a ratelor de dob pe piata conduce la trecerea soc. bancare catre un gap pozitiv, in caz contrar soc bancara se va orienta catre un gap negative(sensibilitate fata de pasiv-o crestere a marjei nete cand scad ratele de dob pe piata)
In cazul previziunii de crestere a ratelor de dob pe piata o soc bancara cu gap pozitiv va inregistra o crestere a marjei nete, profitul va creste deoarece ven obtinute pe baza A sensibile la dob vor creste mai mult decat costurile de atragere a resurselor(P sensibile la dobanda)
O soc bancara care previzioneaza o crestere a ratelor de dob pe piata dar nu are in acel moment un gap>0, va trebui sa ajusteze portofoliul de active. Ar putea sa scurteze scadenta A nete prin vz titlurilor de val pe Tl, folosind fondurile obtinute pt a cumpara titluri de val pep e Ts. De asemenea poate creste nivelul creditelor acordate cu rata variabila de dob. Aceste ajustari vor creste volumul A sensibile la dob, ceea ce se va reflecta in cresterea veniturilor prin aceste active.
O alta strategie in cazul previziunii cresterii de rata de dob ar putea fi marirea exigibilitatii surselor de finantare. Acest lucru se poate efectua prin vanzarea de certificate de deposit pe T L.Folosind o astfel de strategie, defectul de crestere a ratei de dob pe piata asupra costurilor surselor de finantare va fi mai redus, contribuind la cresterea marjei nete
In cazul previziunii de scadere a ratelor de dob pe piata, soc bancare trebuie sa isi ajusteze portofoliul, ca el sa sa obtina un gap negative. In ceea ce priveste A trebuie marita ponderea celor cu rata fixa, iar volumul A cu rata variabila a dob trebuie redus.

In cazul unui manag defensive nu se urmareste obtinerea unui profit din schimbarile de rata de dob ci prevenirea unor schimbari negative asupra profitului existent. In acest caz gap=0, iar A sensibile vor fie gale cu P sensibile
Un management ofensiv urmareste o crestere a profitului iar un manag defensive urmareste o reducere a volatilitatii marjei nete de dob.
In management defensive principalul obiectiv il reprezinta impunerea uneu echilibru intre A si P sensibile la dob
Scaderea ratelor de dob pe piata vor produce reduceri de venituri sic h aproximativ egale, ceea ce va conduce la mentinerea aceleiasi marje nete. In mod opus cresterii ratelor de dob pe piata…..


Previzionarea laturei esentiale a procesului de management al operatiunilor de trezorerie

Toate soc bancare se angajeaza in operatiuni de intermediere. atragand resurse pe Ts si plasandu-le pe TL. In consecinta se vor afla intr-o potential pozitie de non-lichiditate. Aceasta potential lipsa de lichid trebuie prevazuta, necesarul de lichiditate trebuie estimate iar pentru a avea necesarul de lichiditate la timpul potrivit si la nivelul dorit trebuie dezvoltata o strategie corespunzatoare.
managementul unei soc bancare pe langa o planificatie si anticipiare estimate a schimbarilor in cadrul depozitelor si creditelor ca si in cadrul profitului poate controla substantial propria lichiditate. Manag poate stabili o politica privind obtinerea unui volum mai mare sau mai mic de lichiditate in functie de necesarul anticipat de fonduri, de aversiunea fata de risc, de factorii de risc si altele
in crearea unei asemenea strategii managerii trebuie sa iai in considerare si relatiile lichiditate-profitabilitate. Astfel o banca poate minimize lichiditatea prin vaznzarea A lichide si investirea fondurilor astfel obtinute pe TL in scopul maximizarii profitului(banca se bazeaza pe faptul ca va obtine din imprumuturi lichiditatea necesara acoperirii nevoilor apraute in mod neasteptat).
Acest fapt atrage insa un risc crescut. pe de o parte cel al lipsei de lichiditate intr-un moment crucial pentru banca si e de alta parte riscul ratei dob asociat investitiilot pe TL. banca poate maximize lichiditatea prin obtinerea unei parti importante de A in A lichide, dar profitabilitatea va fi substantial afectata. De aceea pt a derula un bun manag. al lichiditatii trebuie ecaluati toti factorii care influenteaza atat riscul cat si profitabilitatea bancii.
In teoria economica sin in practica bancara se regasesc o multime de metode si structuri de estimare a dezechilibrelor de trezorerie. Principalele metode sunt:
1. metoda surse-alocari
2. metoda structurarii fondurilor
3. metoda indicatorilor de lichiditate

1. Metoda surse-alocari porneste de la 2 ascpecte principare
- lichiditatea bancare creste cand depozitele cresc si creditele acordate descresc
- lichiditatea bancare descreste cand depozitele descresc si creditele acordate cresc
Arunci cand sursele nu se potrivesc valoric cu alocarile banca se confrunta cu un gap de lichiditate masurat ca diferenta dintre total surse si total alocari. cand sursele de lichiditate depasesc alocarile banca se confrunmta cu un gap de lichiditate pozitiv. Surplusul de lichiditate trebuie investit in A profitabile menite sa acopere nevoile viitoare de lichiditate. Pe de alta parte cand alocarile de lichiditate depasesc sursele banca se confrunta cu un deficit de lichiditate. sau un gap de lichiditate negative. In acest caz banca trebuie sa gaseasca imediat resurse de care are nevoie.
Principalele grade de cuprindere ale estimarii nevoilor de lichiditati cu ajutorul metodei surse-alocari sunt:
- credite si depozitele trebuie estimate pentru perioada de estimare a lichiditatii data
- trebuie calculate schimbarile estimate ale depozitelor
- manag lichiditatii trebuie sa estimeze fondurile lichide nete din surplusul sau deficitul din perioada data
Un mod mai simplu de a estima nivelul dep si cred este de compunerea lor in 3 compartimente
1. componenta trend –det pe baza de date….
2. componenta sezoniera- det de factorii sezonieri
3. componenta ciclica – det ca suma celor 2 componente de mai sus




















curs 6
Metoda structurarii fondurilor

O alta metoda de estimare a necesarului de lichiditate al unei banci este mentoda structurarii fondurilor. In cadrul acestei metode depozitele bancare, celelalte surse de fonduri sunt grupate pe categorii in functie de probabilitatea de a fi retrase. Astfel pasivele bancii se pot grupa in:
-pasive fosrte lichide= depozite care vot fi retrase cu siguranta in perioada imediat urmatoare
-fonduri vulnerabile=depozite ale clientilor din care o parte substantiala( intre 25-30%) va fi retrasa in perioda imediat urmatoare.
-fonduri stabile= fonduri care produc cele mai mari dezechilibrein cazul retragerii lor de catre titularii de cont
De regula pentru pasivele foarte lichide se decide detinerea unui procent de 95% din acestea in rezerve lichide (conturi curente de la alte banci, plasamente , bonuri de tezuar , contracte repo)
Pt pasive nestabile, procentul de A lichide este de 30%, in timp ce pt P stabile, procentul este de 15%
In cazul creditelor banca trebuie sa fie pregatita sa ofere clientilor credite in masura in care acestia isi dovedesc capacitatea de rambursare
Utilizand metoda structurarii fondurilor trezorierul va detine cele extreme ale pozitiei lichiditatii
-cea mai nefavorabila pozitie a lichiditatii pt banca- se iau in calcul cresterile de depozite sub asteptarile trezorierilor si totatul depozitelor fie sub cel mai mic nivel inregistrat in istoria bancii
-cea mai favorabila pozitie a lichiditatii pentru banca – se simuleaza situatia in care depozitele cresc semnificativ peste previzionarile managerilor si ating un nivel record

metoda indicatorilor de lichiditate
Pentru a evidentia gradul de eficienta a acestei metode de estimare a lichiditatii bancare se porneste de la o simulare a unei situatii initiale si se urmaresc rezultatele obtinute. O prima grupa de indicatori le lichiditate are 4 componente distincte ce pot fi calculate pe baza acelorasi date respectiv P nete simple, P nete cumulate, indicele lichiditatii ….
Problemele de gestiune apar mai des acolo unde P nete simple sunt pozitive, caci pentru acoperirea lor banca trebuie sa gaseasca resurse suplimentare , in plus repartizarea pe coloane a semnului P nete ne poate da informatii suplimentare referitoare la transformarea scadentelor practicata de banca.
De regula transformarea scadentelor este cea clasica, resurse mobilizate preponderent pe TS pt finantarea unor plasamente .
P nete cumulate sunt folosite pt a secunda perioada de maxima nevoie de lichiditate. Indicele lichiditatii IL se calculeaza ca raport intre ∑P ponderate/∑A ponderate
Sistemele de ponderare sunt 2:
1. ponderarea cu nr mediu de zile(luni sau ani) coresp. fiecarei perioade
2. ponderarea cu nr mediu de zile(luni sau ani) curent, al grupei de scadente respective
valoarea optima a acestui indicator este 1 sau 100%

Pozitia lichiditatii= un indicator care se calculeaza pe zile(pt saptamana urmatoare) pe saptamani(pt luna urmatoare) si pe luni(pt anul urmator)
marimea poztiei lichiditatii se determina ca diferenta intre A lichide si P lichide
A lichide= CC la banca centrala+plasamente scadente de incasare
P lichide = depozite volatile + imprumutrui scadente de rambursat

Optimizarea pozitiei lichiditatii bancare presupune echilibrarea celor 2 elemente principale: A lichide si P immediate si deci obtinerea unei pozitii nule. Acest fapt este impus de manag.. riscului si de maximizarea rentabilitatii bancare.
In ipoteza un acces facil la piete apreciem ca ordinea de preferinta pt finantarea operatiunii ar fi imprumut de la BC, imprumut de pe piata interbancara, lichidarea inainte de termen a unor A din portofoliu si titularizarea unor credite.
daca pozitia lichiditatii este pozitiva atunci resursele lichide de care dispune banca depasesc necesarul sau pt perioada corespunzatoare.

In romania cea mai utilizata metoda de previzionare e cea a indicatorilor. Desi apreciata de multi specialisti in opinia noastra consideram ca aceasta metoda nu ofera decat o fotografiere , o imagine statica a situatiei bancii la un moment dat. Evident ca exista o evolutie in timp, ceea ce conduce nu de putine ori in mod eronat la extrapolarea automata a datelor pt perioade viitoare
Metoda structurarii fondurilor este deja o metoda specifica economiei avansate, fara posibilitate de aplicare deocamdata in Romania din umr motive: structura bilanturilor bancare romanesti nu e comparibila inca, cu cea a bancilor din tarile dezvoltate(exista module bancare inca nederulate iar indicatorii utilizati pt a pondera difertie posturi bilantiere nu pot fi determinati datorita inexistentei unei baze de date statistice suficient de mare)
Apreciem ca metoda surse alocari poate insa avea o mare aplicabilitate in sistemul bancar romanesc, bancile ajungand deja la un grad de maturitate suficient de mare sa le permita previzionare realista cu marje reduse de eroare, a evolutiei creditelor si depozitelor precum si a infleziunilor sezoniere
Spre deosebire de abordarea statica a unei analize simularea reliefeaza dinamica evolutiilor viitoare si prezinta urmatoarele avantaje:
- faciliteaza rolul conducerii in situatii de criza
- aplica planificarea strategica
- mareste experienta si puterea de reactie rapida a utilizatorilor la modificari neprevazute ale pietei
- rezultatele simularii sunt usor de interpretat conducand la alegerea facila a alternativei optime
Procesul simularii prezinta si dezavantaje:
- utilizarea in elaborarea simularii a unor specialisti ceea ce implica o serie de ch salariale suplimentare
- obtinerea unui nr mare de rezultate care trec sintetizate pt a facilita luarea unor decizii de catre conducere
- exista riscul unor presupuneri incoreste care sa conduca implicit la rezultate incorecte

Operatiuni cu titluri de valoare
Portofoliul de titluri al unei banci este format din active financiare care aduc bancii venituri din dobanzi iar cele mai importante A financiare sunt titlurile de credit. In mod traditional plasamentul in titluri de valoare a fost tratat ca plasament alternativ deoarece in activitatea curenta a bancilor se umrareste in principal:
- constituirea mai intai a resurselor minime obligatorii
- constituirea rezervei de lichiditate
- acoperirea cererii de credite
- daca mai raman rezerve disponibile acestea sunt investite in tiluri

Prin obtinerea de astfel de titluri care pot fi usor transformate in lichiditati, banzile isi pot regla volumul capitalului circulant si ca atare pot asigura flexibilitatea necesara gestionarii eficiente a A si P
In intelesul reglementarilor in vigoare in Ro sunt considerate titluri valori mobiliare: tiluri de stat/certificate de trezorerie, creante negociabile, titluri de p interbancare
Valorile imobiliare sunt titluri negociabile emise in forma materiala sau dematerializata(prin inscrisuri de cont) care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului. Acestea constau in principal din actiuni si obligatiuni.
Titlurile de stat se emit de organele de specialitate ale adunarii centrale de regula sub forma dematerializata si include certificate de trezorerie, bonuri de trezorerie , obligatiuni de stat .In RO principalul tip de plasament il reprezinta bonurile de trezorerie. Acestea sunt vandute de stat prin BC sau min finant. la o valoare cu discount sau la o valoare nominala ( cu dob). Diferenta dintre valoare lor nominala de cumparare si valoarea nominala pe care banca o va primi la scadenta reprezinta dobanda castigata de banca pe perioada cat a detinut bonurile de trezorerie in portofoliu.
Calitati fundamentale tiluri de stat:
- sunt 100% sigure, pt ca sunt asigurate de stat
- exista o p. secundara a acestora tocmai datorita increderii pe care aceste tilturi o inspira investitorilor

Tirlurile de p. interbancara se emit numai de banci; cuprind bilet la ordin negociabil, certificate interbancare, si alte titluri emise si negociabile pe piata interbancara
Alte creante reprezentate printr-un titlu negocibil pe piata include cambiile si biletele la ordin
Bancile detin portofolii de titluri care sunt plasate in A bilant in fct. de vointa de detinere exprimata de banca in momentul achizitionarii si anume titluri de tranzactie, de plasament, de investitie si tilturi de participare sau participatii.
pe de alta parte bancile pot fi si emitente de tilturi in scopul procurarii de resurse financiare necesare activitatii lor si reflectate in piata.
In contul clientului banca asigura functia de intermediar, conservarea titlurilor si gestionarea portofoliului de tilturi ale clientului ca urmare a incheierii unui contract pt executarea ordinelor de curs.
Curs 7:Administrarea riscurilor in activ bancara
Riscul reprezinta pericolul de a suferi o pierdere.Administrarea riscului ia in calclul f infl sau nu care ameninta sau pot influenta negative realizarea obiectivelor unei ? sau propune ob strateg si opreat pt a se psune ac factori(organiz, pol ,af, procedure)
Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil.Orginiea lui se afla in incertitudine.Este pagubitor,efectele lui o data produse nu mai pot fi inlaturate;apare in proc. activitatii umane, sociale, economice si in raportul dintre om si natura.
Succesul in afaceri depinde de asumarea unor riscuri;fara asumarea unor elemente de risc profitul realizat poate fi scazut.Prin asumarea mai multor riscuri creste sansa obtinerii unui profit mai important.Gestionarea riscurilor pt manag. Unei banci inseamna stud posibilitatilor de investitii pe pietele monetare si de capital, care sa aduca profit actionarilor si clientilor bancii,iar in acelasi timp reducerea posibilitatilor de pierdere la un nivel acceptabil.Toate afacerile iau in considerare un element de risc care sa le asigure un profit potential.Modul in care o banca trateaza diferitele tipuri de risc si felul in care decide sa le gestioneze reprezinta un criteriu important in stabilirea struct. organiz a bancii si a modului de a action ape piata in relatiile cu clientii si concurenta.
Inclinatia la risc reprezinta un termen generic menit sa ? unele pers/institutii pentru un grad de risc mai ridicat sau mai scazut.Atractia fat de risc e det de o combinative de 2 f principale:-exp individuala;-inclinatia naturala genetic de a-si asuma sau nu riscul.De asemenea poate fi influentat de obligatia fata de terte persoane.Conducerea unei banci cand decide comp fata de anumite riscuri ce [pot aparea in activit bancii, va lua in considerare proprie atat fata de risc, perceptia personala asupra nivelului riscului, exp bancii in domenii si responsabilitatea fata de terti(personalul bancii, actionarii si clientii).Este bine ca un bancher sa cum pref fata de risc a clientilor sai.In cazul in care un client are un apetit ridicat data de risc, ii poate crea premisele unui profit mai mare, dar in acelasi timp contr de credit ai ac cl devine mai riscant (banca isi asuma mai multe riscuri).Intr-un clim caracteriz printr-o ? mare, b trebuie sa plaseze fonduri care sa genereze un profit pt depozite atrase, care uneori nu pot avea o dob corelata cu gradul de risc al imprumutului.In acest caz, conducerea bancii trebuie sa ia decizia asumarii unui risc sau sa-si asume riscul de nu reusi sa genereze un flux monetary suf pt plata dividendelor actionarilor si a dobanzilor ptr resursele atrase.
Riscurile generale:De regula aceste riscuri nu sunt masurabile, neputandu-se determina costul exact al prevenirii lor.1.Riscul operational=risc potential care poate rezulta din:-defectarea sistemelor de operare;-management defectuos;-erori umane;-frauda;-controale insuficiente.Gestionarea r operational, ca de fapt a tuturor riscurilor, presupune identificarea si cuantificarea pierderilor probabile si comp ei in costul nec pt evitarea producerii pierderii(acoperirea riscurilor).Ac risc poate fi prevenit prin:-constituirea de reserve pt echipam important;-desf operat in alte? Conform proced stabilite in cazul unor dezastre natural;-separarea responsabilitatilor;-reglementari interne pt stabilirea competentelor personalului;-intensificarea controalelor interne;-planificarea corecta a activit.
Frauda=risc operat specific ? fie de personalul bancii, fie de pers din afara bancii, care nu poate di eliminate in totalitate.Fraudele au un character mai spontan decat premeditat,ele devin mai frecv acolo unde nu ? de la inceput si unde nu s-au luat masuri pentru a fi prevenite.Dintre aceste masuri amintim:-impartirea adecvata a responsab astfel incat fiecare angajat sa fi raspunzator numai de una din urmatoarele activitati (inch unei tranzactii, efrect unei plati, inreg tranz in contab etc).Acest lucru e necesar deoarece fraudele sunt comise, de obicei, de o sg persoana;-existenta unui sistem de control efficient.Cei care pot ? ar dori sa comita nereguli treb descurajati de existent unui sistem de control adecvat.;-parcurgerea cu atentie a procedurilor si a sistemelor de securitate si identificarea punctelor slabe ca ear putea reprezenta un risc de frauda;-comunicarea si ? clara a procedurilor ce tb aplicate in anumite situatii,personalul tb sa cunoasca f exact gr de competente si riscul pe care si-l asuma.
2.Risc conjunctural=apare in derularea unei afaceri si poate fi:-de convertibilitate (imposibilitatea de a transfera o val in alta ca rez al politicii monetare si economice);-de depreciere a ratingului (modificarea cotatiei in scadere ,o instit fin atrage resurse cu cotatii in crestere);-de imagine(oricare eveniment neplacut in gestiunea unei banci care devine public);-de modificarea a politicii fiscale(taxe suplimentare,neatincipate);-juridice-apare cand se efectueaza contracte si tranzactii cu parteneri care au aut legala necesara pt a se angaja in astfel de afaceri;-de reglem (imposib de a face fata noilor reglementari)
3.Riscul agregat(systemic)=pierderile une institutii fin ar putea sa genereze un lant de pierderi si celorlalte institutii din sistem, dat relatiilor de interdependent intre produsele si particip de pe o piata.
4.Riscul de concentrare a portfoliilor=administrarea unui portofoliu se bazeaza pe prezumtia ca riscul pe intreg portofoliu e sau art b sa fie mai mic decar riscul aferent fiecarei component a portofoliluli.Probabilitatea ca riscuri separate sa se realizeze separat este mai mica decat probabilitatea ca fiecare dintre ele sa se realizeze individual.Riscurile nu sunt correlate, atunci riscul agregat este mai mic decat riscul fiecarui elem in parte
5.Riscul de tara=o banca se confrunta cu riscul de tara daca acorda credite unei companii care investeste intr-o tara straina.Ac consta in faptul ca evenimentele ce se vor derula in ac tara pot afecta posibilitatile clientilor de a rambursa cr bancii.Ac risc se poate acoperi prin cump de asigurari special prin intermediul de exp financiar.Unele dintre ac firme sunt prop unui stat, altele sunt private.Reducerea riscului de tara se poate face si prin aplicarea princip de admin a portof de ? prin evitarea expunerii excessive la risc, ca urmare a concentrarii portof.
Curs 8
Riscul ratei dobanzii si modalitati de gestionare a acestuia

Riscul ratei dob poate fi perceput ca o expresie a sensibilitatii rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor de dob reprezentand prin urmare acel risc de deteriorare a situatiei patrimoniale a bancii sub influenta unei modificari a nivelului dob pe piata.
Factorii care determina aparitia riscului ratei de dob se pot grupa in 2 categorii:
a) Factori exogeni-determinati de evolutia conditiilor economice care se reflecta in nivelul ratelor dobanzii pe piata.Nu pot fi controlati sau influentati de banca,insa pot fi anticipati cu destul de mare precizie fiind dependenti de fazele ciclului economic.
In cadrul acestor fact includem politica economica,politica monetara,politica bancara si evolutia acesteia ,mediul economic etc
b) Factori endogeni-determinati de mediul intern al bancii.In categoria lor includem strategia bancii,structura activelor si pasivelor bancii,calitatea si dimensiunea portofoliului de credite,profilul de finantare al bancii(scadentele aferente resurselor).

Daca factorii din prima categorie nu pot fi controlati de banca,actiunea asupra factorilor din a doua categorie genereaza strategia de minimizare a expunerii bancii la ricul de rata a dob.
Dintre toate departamentele bancii,trezoreriei ii revine ca sarcina gestionarea acestui risc la nivel agregat si la nivelul bilantului bancar.Trezoreria bancara are la dispozitie 2 modalitati de gestionare a riscului ratei dob: operatiuni de imunizare si op de corelare a A si P bancare.

Op de imunizare sau hedging bilantier prin utilizarea instrumentelor financiare derivate

Ac op presupun emiterea de instrumente de sens contrar cu ac durata si ac valoare cu instrumentul care face obiectul imunizarii.Principala categorie de instrumente utilizate in procesul de hedging cu instrumente financiare derivate sunt:
a) Contracte forward –aparitia si dezvoltarea lor a fost determinata de volatilitatea ratelor dob si a celor de curs de schimb care a marcat anii 1970.Clientii doreau sa imprumute la o rata fixa ,iar bancile doreau sa dea imprumut la o rata variabila.Solutia a venit de la bancile de investitii care au contribuit la reducerea riscului de rata dob cu care se confrunta clientul prin fixarea costului imprumutului.Banca de investirii a decis sa primeasca de la client o dob fixa si sa plateasca cl LIBOR (rata dob pe piata interbancara din Londra).Ambele arti au fost de acord sa faca compensarea pt plati cu scopul de a reduce expunerea la riscul de decontare si pt a diminua costurile rezultate din taxele percepute pt platile brute.In pr de reducere a riscului de rata a dob se creaza riscul de credit,pe care pt al reduce partile au convenit sa actualizeze platile.Rezultatul acestui sir de op a condus la contractul cunoscut sub denumirea de ”forward rate agrement”(FRA).Avantajele contractului FRA fata de cele futures sunt multe.Contractul FRA e un instrument extrabilantier si prin urmare nu se realizeaza o crestere a bilantului ca urmare a tranzactiei,respectiv se diminueaza necesarul de capital pt a respecta normele privind adecvarea acestuia.Datorita faptului ca nu se realizeaza o angajare a principalului,expunerea este limitata la diferentialul de dob si ca urmare liniile de credit necesare sunt reduse chiar si in conditiile unei volatilitati mari a ratei dob. Spre deosebire de contractele futures nu e necesara utilizarea marjelor. Flexibilitatea datelor de nestandardizarea sumelor si datelor permite o mai larga acoperire a expunerii pe ratele dob. Bancile isi pot acoperi riscul independent de programul propriu de finantare.Contractele FRA permite bancilor abordarea problemelor legate de costul fondurilor de pe o pozitie de certitudine Contractele FRA sunt negociate pe piata OTC.
b) Contractele futures de rata dob constituie a 2 a categorie de instrument prin care se poate realiza acoperirea riscului ratei dob. Aceste instrumente sunt standardizate si sunt tranzactionate la Bursa. Suportul acestor contracte poate fi reprezentat fie de un depozit de pe piata monetara( in cazul futures de rata dob pe TS) fie de o obligatie (in cazul futures pe rata dob pe TL).
c) Operatiunile swap pe rata dob fac obiectul unui contract prin care partile convin sa schimbe intre ele fluxul de dob aferente unui castig in cadrul unei perioade determinate.Principale caracteristica a unui swap de dob o constituie schimbul de dob fixe si variabile aferente unui contract cu valoare nominal si scadenta prestabilita.Dob fixa e convenita in momentul contractarii imprumutului in timp ce dobanda variabila e stabilita de piata fiind corespunzatoare momentului final si scadentei contractului la termen. Uneori cei care imprumuta la o rata fixa ar dori rata flotanta pt ac imprumut (sau situatie inversa) in scopul de a actualize pozitiile privind incasarile ,respective platile de dob.Ei isi pot gasi partenerul prin care sa-si imbunatateasca pozitia deficitara in obligatiile privind dob procedand la un swap de dob(schimb de dob). In ec dezvoltate swapul ratei dob este utilizat pt imunizarea valorii de piata a cap proprii in scopul eliminatii dependentei de fluctuatiile ratei dib de pe piata monetara.

Contractele la termen de limitare a riscului ratei dob (CAP, FLOOR,COLLAR) au drept scop sa-i protejeze pe operatoii angajati de efectele negative ale evolutiei ratei dob.
CAP-o opt CALL sau o succesiune de opt CALL pe rata dobanzii ce da posibilitatea cumparatorului sau ca in schimbul platii unei prime sa se protejeze impotriva variatiilor ratei dob prin intermediul unei rate plafon.Opt CAP poate avea unul sau mai multe moment de exercitare;daca la data/datele fixingului rata dob pe piata este mai mare decat rata CAP (plafon)cumparatorul de CAP va incasa de la vanzatorul opt diferenta dintre dob pietei si rata CAP.In caz contrar opt nu se va exercita ,iar cumparatorul va plati doar prima aferenta.
FLOOR- o opt PUT sau o succesiune de opt PUT pe rata dob si ofera posibilitatea cump sau ca in schimbul platii unei prime sa se protejeze impotriva scaderii ratei de piata pt o suma si o perioada data prin intermediul unei rate planseu.Opt FLOOR poate avea unul sau mai multe momente de exercitare;daca la data/datele fixingului rata dob de pe piata este mai mica decat rata floor at cump de floor ca incasa diferenta dintre rata floor si dob pietei.Daca rata de referinta este superioara ratei planseu nu se va efectua nicio plata.
COLLAR- luarea unei pozitii simultane pe contractele CAP si FLOOR.Daca managerii sunt cu aversiune ridicata la risc si sunt preocupati de volatilitatea ridicata a ratei dob pot sa-si acopere riscul de rata a dob cumparand in ac timp un CAP si un FLOOR.
Operatiuni de corelare a A si P bancare

Modelul Gap-ului intre A si P.
Pt acest model A si P bancare se structureaza pe benzi de scadente in fct de sensibilitatea ratei dob.
Analiza GAP-ului ofera trezorierului in practica bancara inform succinte si relevante in leg cu structura A si P pe principalele categ de scadenta
GAPi= A sensibile la dob – P sensibile la dob
GAPcumulat = GAPi + GAPi-1
Teoretic si ideal ar fi ca GAP sa fie 0 mereu,in realitate insa GAP e aproape intotdeauna diferit de ).Atat global cat si in structura indicele GAP exprima gradul de acoperie a A cu P de ac natura.
Daca indicele inreg o marime pozitiva aceasta exprima o situatie in care A predomina asupra P fapt ce asigura o situatie financiara buna daca dob cresc.Un GAP negativ reflecta dependenta bancii de P sensibile care adesea pot genera o crestere a ch cu dob.
GAP cumulat ramane indicatorul cel mai important pt ca marimea si semnul sau sunt elementele care pun in evidenta sensibilitatea dob pe fiecare interval de maturitate.Indica valoarea A si P carora trebuie sa li se modifice dob in ultima zi din perioada ramasa.
Indicatorul de baza care reda dimensiunea riscului de rata a dob este ven din dob.
Ven din dob = Dob ASD – DobPSD, unde ASD/PSD-active/pasive sensibile la dob.
pagina urmatoare >>


X
Termeni si conditii de utilizare